Iată analiza lui Dorel Șandor postată pe Facebook:
"156. România în alegeri?!...
5 iunie 2016, locale.
Banal, ușor fatal. Prin ofertă, campanie și implicare publică, nu pare să devină un eveniment. La nivel instituțional, prin urmări structurale, seminificative și, desigur, ca un pachet de schimbări coerente, pozitive, la nivelul reprezentării. Acesta ar fi rostul.
În balamucul generalizat prin care trecem, implicațiile directe, consecințele operaționale și costurile pe termen mediu (4 – 8 ani) ale acestui exercițiu civic și politic, sunt ruinătoare. O invazie externă, o catastrofă naturală, epidemii și intoxicări informaționale masive, etc. nu ar fi comparabile cu efectele directe, imediate, extinse în spații vitale, pentru viața curentă care decurg din acest eveniment-surogat la nivelul administrației locale, în România care este...
Deci, suntem la ultimii pași în a parcurge un moment critic, decisiv dar definitoriu pentru cum va fi "guvernată" țara la nivel local, în anii următori.
[citeste si]
Cui îi pasă?!
Cetățenilor?! De văzut... Ca participare, implicare directă și desigur în alegerea efectivă, pe buletinul de vot...
Aparent, un eveniment în rutina unei democrații locale, periferice, parazitată profund de corupție, scandaluri și dezamăgiri multiple... Cu oferte minore, chiar mediocre, în raport cu trecutul recent, scandalos și contrariant, dar mai ales cu privirea mioapă către un viitor ambiguu, problematic la nivele multiple. Servicii publice mediocre și păguboase, dezvoltări periculoase la nivel de mediu, transport, atractivitate minimală pentru investiții, absența controlului public și, desigur, nesiguranța vieții de zi cu zi, extremă în cele mai ferite cotloane.
O cultură civică amplu deficitară, expusă la manipulări ordinare și deja ușor obosită de iluzii, ratări, scandaluri bollywood-iene de proporții. Un ansamblu de nevoi, interese contradictorii și mai cu seamă o coeziune colectivă efemeră, fragilă, ușor de luat la tăvăleală în jocuri politicianiste ordinare. Deci, sursa vitală a democrației efective – rămasă în parcare... Asta e.
Cui îi pasă?!
Partidele politice cu prezență semnificativă pe scena politică actuală. Ușor devastate de DNA. Consecința mai mult sau mai puțin întârziată a unui sistem fără egal ca performanță publică și ocultă totodată în România reală, prin corupție, trafic de influență, crimă organizată, menite să deturneze democrația locală într-o făcătură ordinară, implacabilă pentru interesul public și nevoile comunităților locale. Un eșec istoric al națiunii române.
Rușine!
Rușine, rușine, dar cine îi ia la rost?" Oarecum, justiția... Aventura DNA va rămâne în memoria colectivă ca o poveste minunată de adormit copii. Ajunge oare?! Cât de direct, adânc și eficient pătrunde măcelul DNA în percepția, judecata și mecanismele comportamentului individual și colectiv la nivelul populației? Rămâne de văzut...
Vom vedea în 5 iunie! Câți primari deja cu dosar la DNA sau chiar judecați și condamnați vor fi realeși?! Câți șmecheri încă nedibuiți vor sărbători victoria în diverse poziții-cheie?! Consilieri, primari de sector, comune... Câtă prospătură dubioasă, demagogică și subcalificată va invada spațiile disponibile pe multiple planuri și teritorii?...
Eliberare sau o nouă invazie?!
Împachetată în banal, mediocritatea ca ofertă, mesaj și prestație electorală, campania la locale în mai – iunie 2016 se substituie unui moment istoric. Mult mai grav și profund prin consecințe chiar decât "revoluția" din decembrie '89. Sau poate îngrozitor de simplu.
Ar fi o ocazie pentru o transformare radicală. Va fi doar o simplă oportunitate de "machiaj" instituțional între două intervale toxice – împuțite rău – de constituire și funcționare a ceea ce nu încetăm să numim administrație publică. Posibil. Sigur. Aproape evident...
Care ar fi semnalele principale?
1. Sursele. Partide obosite, expirate ca identitate, implicare umană și practici curente cu improvizații la candidaturi, implicări sumare. Agende efemere în raport cu o realitate tot mai complexă, marcată de teme acute. O subminare extremă ca legitimitate, credibilitate și competitivitate în termenii întrecerii libere și corecte. Nu merită să-i mai critici. Își bat joc de ei singuri, sigur și deplin. Un masochism ușor patologic.
2. Tematica programatică. Acest decalaj între gravitatea stărilor și situațiilor și oferta superficială, simplă, retorică de cârciumă. Ar fi fost de așteptat proiecte profesionist structurate, asumate și prezentate, concretizări ale unor studii de caz poziționate direct pe domenii și dezvoltări de interes public, marcate de evoluții critice de durată și implicații cu extindere largă. Spanac.
3. Abordări și soluții performante, credibile, validate la nivel global, în deplină sincronicitate cu tendințe de ansamblu în domenii-cheie, economie, informatică, mediu bancar, investiții străine, UE, ș.a.. Deschideri ce presupun competență, responsabilitate, dar și (mai ales!) recunoaștere publică și parterneriate cu jucători de referință în domenii majore. Ar fi, desigur, un test de credibilitate greu de ignorat și fără substituire.
4. Receptivitate responsabilă, asumare lucidă la așteptări, cereri, temeri ale grupurilor-țintă care compun în diversitatea lor electoratul efectiv. Dincolo de sondaje sumare și ușor formale referitoare la intenția de vot, nu prea încarcă dezbaterea publică teme critice, referitoare la "durerile" cetățenilor. Desigur, simple milogeli, dependențe, disperări există probleme acute care marchează viața curentă la nivel de comunități, grupuri vulnerabile.
Simple "poze de familie", cu trecători, pasageri sau "aranjate" prin ziare și pe facebook.
5. Candidații... Aparent, miezul problemei. Doar un virus în sistem... Dincolo de povara majoră, masivă și toxică a lotului de penali livrat de administrația existentă, parlament și diverse "organe", nu mai puțin costisitor pentru interesul public îl "reprezintă" ratații, impostorii, indiferenții, nechemații care au tăiat frunze la câini prin poziții-cheie și se propun ca "prospături". Noii veniți! Aici avem o veste bună și o veste proastă. Nu sunt destui (vestea bună). Nu sunt diferiți (vestea proastă). Cum sunt selectați? Unu' și unu'!
Întrebare: Care sunt mecanismele reale, efective, care au transformat administrația locală într-un spațiu toxic, păgubos, parșiv pentru țară? Pentru România?!
6. Campania. Modestă. Ușor jalnică. De fapt, seamănă uimitor prin mediocritate, demagogie și formalism cu ceea ce primeam ca cetățeni pe vremea epocilor anterioare. De "sus"... Întrebare: Dacă s-a ajuns atât de jos, de sumar, de lipsit de ecou, către ce ne îndeprtăm? Cât de golită de conținut, de motivație, de reflecție colectivă și comunitară au ajuns să fie la nivel comunitar, organizatoric și militant entitățile locale – comune, orașe, regiuni – altfel nu lipsite de importanță pe piață, teritorial și, de ce nu, ca exprimare externă.
De unde atâta tăcere, inerție, leșin colectiv și comunitar? Un normal neliniștitor.
7. Performanța. O temă obsesivă în orice competiție reală. Întrebare: Avem de-a face cu o competiție în mai-iunie 2016, la nivel politic, reprezentativ, comunitar?! Ciudat... Nu e ușor de răspuns... În aceste condiții, rămâne de văzut cu ce ne alegem. Care va fi configurația noilor contexte instituționale, democratic derivate pentru structurile administrative la nivel local, regional. Pe cine vom conta în gestiunea stărilor curente în comune, orașe, zone definitorii pentru realitatea curentă, efectivă a României 2016 – 2020? În viața de zi cu zi, anotimp după anotimp, pe grupuri sociale definite clar și adesea acut la nivel de nevoi, cerințe, speranțe, ambiții... O problemă stategică!
8. Locale ca locale, dar urmează parlamentarele! Influența alegerilor din iunie 2016 asupra testului electoral din toamnă nu poate fi ignorată. Ar putea fi decisivă... Prin ce? Prin reproducerea, consolidarea și ambiționarea acelorași mecanisme falimentare pe "piața reprezentării". Prin oferta sumară, lipsită de credibilitate, prin interesul justificat sau nu, al populației pentru exercitarea dreptului la vot. Prin extindere nelimitată a aranjamentelor de culise ca substitut implacabil al mecanismelor democratice.
Și tot așa...
Ne îndreptăm spre un faliment?
Un faliment al democrației în România, lăsată în bătaia vântului? Ca un derivat complementar al falimentului guvernării deja probate și practicate în ultimii ani?
România, încotro?!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
