Respingerea colaborării cu PP-DD poate avea o motivație banală. UDMR dorește să țină captiv PSD, să se asigure că nu i se diluează importanța într-o coaliție majoritară. În varianta USL, după alegerile parlamentare, UDMR ar fi avut un rol decorativ, dacă intra în Guvern. Astăzi, dacă pleacă, ar fragiliza majoritatea guvernamentală. Poate nu la rupere, dar sigur l-ar lăsa pe Victor Ponta la câteva voturi distanță de un scenariu tip MRU. În 2012, când schimbarea Puterii era iminentă, s-au găsit mai mulți parlamentari decât voturile necesare.
Acum, lucrurile sunt mai complicate, e drept. Dar, capacitatea combinatoristică a lui Traian Băsescu și influența dosarelor pe care le administrează oamenii săi îi pot încă întoarce pe unii sau alții.
De altfel, acesta este scenariul sumbru aruncat pe piață în ultima vreme: noul pariu al lui Traian Băsescu ar fi să scoată UDMR de la guvernare și, apoi, să pice guvernul. Dacă a reușit cu blocarea reformei constituționale și ruperea USL, de ce nu i-ar merge și asta, spun susținătorii? E posibil să fie vorbe aruncate chiar de tabăra prezidențială, speriată că rămâne fără oameni, contra-atacă adversarii. Băsiștilor li se oferă, astfel, motivația pentru a sta alături de Traian Băsescu, până la capăt.
De cealaltă parte, Victor Ponta încearcă, din nou, strategia care a dus USL la peste 50% în 2012. Ca să evite fragmentarea votului, USL a colectat toate partidulețele și independenții care aveau o șansă cât de mică să miște acul cântarului. N-a reușit cu PP-DD. Acum, Dan Diaconescu e singurul care a mai rămas în joc. Iar unui candidat al PSD îi trebuie aceeași majoritate, la prezidențiale, de 50% plus un vot.
Această soluție, rațională pentru PSD și beningnă pentru UDMR, poate părea udemeriștilor un atac la poziția pe care au cucerit-o în guvern. Cine știe ce planuri are Victor Ponta după ce câștigă președinția și nu mai are nevoie de UDMR, își pot spune ungurii.
Pe un fundal dominat de suspiciune și intrigi, gesturi mai mici sau mai mari au dus la război și la fractura unor alianțe mai solide decât aceea dintre PSD și UDMR.
Din fericire pentru Victor Ponta, liderii UDMR sunt mai puțin ultimativi decât Crin Antonescu și, probabil, mai dispuși la negociere.
Victor Ponta are șanse să își continue drumul, spre deosebire de MRU, chiar dacă va trebui să meargă pe sârmă, până la alegeri. Să vedem dacă Traian Băsescu a nimerit-o când l-a făcut ”pisic”.