Partenerul strategic al americanilor, România, a folosit modelul, după 1989. De, experiența cu Ceaușescu fusese prea devastatoare, așa că până și Constituția FDSN a prevăzut mecanisme prin care instituțiile își limitează puterea una alteia și se verifică una pe alta.
De bine, de rău, târâș-grăpiș, acestea chiar au funcționat: Parlamentul nu l-a putut elimina pe Băsescu, Băsescu n-a putut să aresteze chiar tot Parlamentul, guvernelor li s-a mai dat peste mână de către Curtea Constituțională sau de către vreo instanță de contencios administrativ…
Însă, de la o vreme, pe liberali a început să-i cam incomodeze democrația. Parlamentul e ocolit sau chiar sfidat pe față, Curtea Constituțională e atacată stil gauleiter, atunci când nu convin deciziile pe care tot guvernul le solicitase, Avocatul Poporului a devenit dușmanul poporului PNL.
Din checks and balances, guvernarea liberală a reținut doar prima parte. Aia cu checks, în ideea că s-ar traduce prin cecuri. Mai vorbim la toamnă, când va începe plata ratelor, pentru împrumuturile la dobânzi marca Cîțu.