DCNews Stiri Cel mai vechi vertebrat erbivor, descoperit de cercetători în Canada

Cel mai vechi vertebrat erbivor, descoperit de cercetători în Canada

Sursa foto: Freepik, @frantic

Oamenii de ştiinţă au descoperit în provincia Noua Scoţie din Canada craniul unei vieţuitoare ce datează din urmă cu aproximativ 307 milioane de ani, care era una dintre cele mai vechi vertebrate terestre erbivore cunoscute până în zilele noastre, reprezentând un moment crucial în evoluţia animalelor, informează Reuters, citată de Agerpres.

Creatura, denumită Tyrannoroter heberti, avea un craniu aproape triunghiular, care permitea existenţa unor muşchi maxilo-faciali mari pentru a mânca plante dure, cu o gură plină de dinţi specializaţi pentru a zdrobi, a mărunţi şi a măcina vegetaţia.

Tyrannoroter heberti arăta ca o reptilă, dar nu este, de fapt, inclus în această clasă de animale, ci a fost clasificat ca parte a unui grup denumit microsauri. Deşi cercetătorii i-au descoperit doar craniul fosilizat, ei au estimat, pe baza anatomiei unor animale înrudite, că Tyrannoroter heberti avea o lungime de aproximativ 30,5 centimetri, cu o constituţie robustă, asemănătoare cu cea a şopârlei-cu-limbă-albastră (Tiliqua) din zilele noastre.

A trăit în perioada Carbonifer şi s-a numărat printre primii membri ai unei linii vaste de animale terestre cu patru picioare, denumite tetrapode, care au fost precursorii amfibienilor, reptilelor, mamiferelor şi păsărilor de astăzi.

Aceste tetrapode pioniere au evoluat din peşti cu aripioare cărnoase, asemănătoare membrelor, care au devenit primele vertebrate - animale cu coloană vertebrală - care au ieşit pe uscat. Cele mai vechi fosile ale unor schelete de tetrapode datează din urmă cu aproximativ 375 de milioane de ani.

Cele mai vechi tetrapode erau carnivore. De-a lungul timpului, unele au început, din câte se pare, să mănânce insecte şi apoi, aşa cum ilustrează Tyrannoroter heberti, s-au orientat spre plante.

"Acest lucru este extrem de important deoarece înseamnă că componentele esenţiale ale ecosistemelor terestre pe care le recunoaştem astăzi - dominate de erbivore - au existat şi s-au menţinut încă din perioada Carboniferului", a declarat paleontologul Arjan Mann de la Muzeul Field din Chicago, coautor principal al studiului publicat marţi în revista Nature Ecology and Evolution.

VEZI ȘI: Ce trebuie să știi înainte să cumperi iaurt din supermarket. Cum îl alegi pe cel mai bun

Ce mâncau tetrapodele din Carbonifer

Un animal numit Melanedaphodon, care a trăit cam în aceeaşi perioadă şi ale cărui fosile au fost găsite în statul american Ohio, a fost interpretat de oamenii de ştiinţă ca un animal care consuma plante mai moi, alături de alte surse de hrană, precum insectele. Tyrannoroter heberti ar fi putut, de asemenea, să mănânce insecte, au spus cercetătorii, dar craniul lui era mai bine adaptat decât cel al lui Melanedaphodon pentru a procesa plante dure.

"Tyrannoroter este cel mai vechi şi mai complet vertebrat erbivor terestru care prezintă adaptări cu care putea procesa plante bogate în fibre", a spus Arjan Mann.

Păduri extinse şi luxuriante, ale căror rămăşiţe fosilizate reprezintă astăzi cea mai mare parte din cărbunele de pe planeta noastră, au proliferat în timpul Carboniferului. În cele din urmă, tetrapodele au decis să deguste o salată la masă şi au evoluat pentru a avea dinţi şi muşchi maxilo-faciali precum cei ai lui Tyrannoroter heberti pentru a realiza acest lucru.

"Practic, s-au întrebat: 'Cum pot obţine energie din diferite tipuri de alimente?' Iar materia vegetală abundentă din pădurile asemănătoare mangrovelor din perioada Carboniferului a fost o soluţie oportunistă bună", a explicat Arjan Mann.

Craniul unui Tyranoroter heberti avea o lungime de aproximativ 10 centimetri.

"Craniul este foarte robust", a declarat Hillary Maddin de la Universitatea Carleton din Ottawa, paleontolog şi autoarea principală a studiului.

"Printre trăsăturile care indică erbivorismul se numără botul curbat în jos, înclinat optim pentru a tăia plantele joase, camere mari pentru a găzdui muşchi puternici pentru procesarea plantelor şi, cel mai important, are o gură plină de câmpuri dentare opuse - unul pe palat (cerul gurii) care se oclude (se potriveşte) cu altul pe maxilarul inferior. Aceste baterii dentare sunt observate şi la alte animale erbivore", a precizat Hillary Maddin.


VEZI ȘI: Ce sunt prebioticele și de ce avem nevoie de ele. Explicația Mihaelei Bilic

Ce a dezvăluit tomografia

Pentru a vizualiza interiorul craniului, cercetătorii l-au examinat cu o tomografie computerizată şi au descoperit zeci de dinţi conici pe cerul gurii.

Primul nume din denumirea sa ştiinţifică, Tyrannoroter, înseamnă "tiran săpător", reflectând dimensiunea relativ mare a acestui animal pentru perioada în care a trăit şi faptul că se crede că a fost un animal săpător de vizuini. Al doilea nume din denumirea ştiinţifică a acestei specii, heberti, îl onorează pe colaboratorul de cercetare Brian Hebert, care a găsit craniul într-o faleză stâncoasă de pe insula Cape Breton, de-a lungul coastei atlantice a provinciei canadiene Noua Scoţie.

Multă vreme s-a crezut că primele erbivore vertebrate adevărate nu au apărut decât la amurgul Carboniferului, care s-a încheiat în urmă cu aproximativ 299 de milioane de ani.

"Această descoperire dezvăluie că animalele vertebrate au apărut în nişe asemănătoare celor moderne, inclusiv erbivorismul, mult mai repede decât credeam", a declarat Hillary Maddin.

Consumul de insecte ar fi putut fi un pas cheie înainte de consumul de plante.

"Acest studiu susţine ideea că insectivorismul a fost probabil o preadaptare pentru erbivorism şi că, mâncând insecte erbivore timpurii, tetrapodele au dobândit în mod secundar flora intestinală necesară pentru a procesa ulterior materialul vegetal", a explicat Arjan Mann. 

Știri similare din categoria Stiri Vezi toate articolele