Coronavirus - COVID 19
România în stare de alertă
-
confirmate
-
vindecate
-
decese
Sună-ne (Luni - Vineri, 09:00 - 18:00) sau scrie-ne la numărul 0772.264.642 sau la adresa de e-mail redactia@dcnews.ro și pune intrebări despre coronavirus, situații sociale, medicale, suport psihologic. Semnalează situații deosebite.

Mihai Goțiu - Andreea Pora, scandal monstru din cauza unui articol despre Klaus Iohannis

Jurnaliștii Mihai Goțiu și Andreea Pora sunt protagoniștii unui conflict provocat de un articol apărut în Revista 22 pe tema procesului pe care Klaus Iohannis îl are cu Agenția Națională de Integritate.

În materiatul intitulat "Făcătură Iohannis", postat pe site-ul romaniacurata.ro, Mihai Goțiu atrage atenția asupra unui articol despre un subiect vechi de un an, care a fost păstrat mai multe zile pe deschiderea ediției online a Revistei 22. Iată fragmente din materialul scris de Mihai Goțiu duminică:

"Știrea zilei de vineri după-amiaza, dezbătută pe larg seara în talk-show-urile televizate, viza o eventuală decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) care ar putea bloca (elimina din competiție) candidatura lui Klaus Iohannis la funcția de președinte al României. Cum suna scenariul ("știrea")? Iohannis va fi desemnat candidat la președenție, dar după 25 septembrie ar surveni o decizie a ICCJ care l-ar declara incompatibil. Cum 25 septembrie e data limită de înscriere a candidaturilor, ar rezulta că dreapta va rămâne fără candidat (nemaiavând cum să înscrie pe altcineva în locul lui Iohannis). Ce sugerau talk-show-urile: că ar fi bine ca dreapta să amâne cât mai mult posibil desemnarea candidatului, așteptând stabilirea unui termen de către ICCJ în procesul lui Iohannis (în condițiile în care data anunțării candidatului este, de fapt, 5 august). Coincidență: scenariul a fost lansat cu doar o zi înaintea Congresului de fuziune între PNL și PDL, adică într-un moment în care subiectul putea fi dezbătut "la cald", de liderii celor două formațiuni, în pauzele de cafea și țigară.

(...)"Știrea" despre "un nou termen de judecată" pe care Iohannis l-ar avea în septembrie a fost publicată în Revista 22, pe data de 25 iulie 2014. Revista 22 citează (cu link) agenția de știri Mediafax.

Și aici e buba. Știrea din Mediafax e din 24 iulie. Dar nu din 24 iulie 2014, ci din 24 iulie ... 2013. Niciunde în articolul din Revista 22 nu se menționează anul (nici în cel din Mediafax, dar în cazul Mediafax e normal, fiind vorba de o știre publicată în 2013).

Gafă monumentală ori o mizerie pentru istoria presei? Cel mai probabil ambele. Nu e greu de bănuit că departamentul de investigat pe subiectul Iohannis să fi căutat ceva "tare" înaintea Congresului de fuziune. Până aici, nimic condamnabil: ăsta e rostul presei – să caute și să verifice și nu ar fi nimic ciudat ca interesul să fie mai ridicat în preajma unui eveniment (context) care poate oferi vizibilitate maximă. Problema apare când cauți cu disperare ceva – orice – doar pentru a avea subiect de atac. Omul "de serviciu" a găsit știrea din Mediafax. A văzut ziua de 24 iulie. Nu a văzut și anul? E posibil. Când cauți cu înverșunare o bubă nu e exclus să-ți scape un asemenea "amănunt". Și dacă ar fi așa, tot nu există vreo scuză. Reaua-intenție e mai mult decât evidentă. Minima verificare a știrii din Mediafax ar fi durat (maxim) câteva minute (căutare pe site-ul Curții de Apel Alba ori al Înaltei Curți). Promovarea pe home-page-ul Revistei 22, titlul, modul în care se crează reacția în lanț către celelalte instituții media nu lasă loc de îndoială. Nu fac un proces de intenție editorilor Revistei 22, e, pur și simplu, o constatare. De la un capăt la altul avem de a face cu o făcătură.

(...) În situația de față intenția a fost de a induce o temere printre liderii PNL și PDL că Iohannis ar putea fi descalificat din cursa prezidențială, cu scopul imediat de a amâna decizia desemnării acestuia drept candidat al dreptei pe 5 august, dată la care Iohannis e văzut ca mare favorit.

(...) Dincolo de implicațiile politice, partea tristă a poveștii ține de presă. Până la urmă nu Iohannis e cel care iese discreditat cu adevărat, ci o instituție media care se dorește și se pretinde a fi un trendsetter în domeniu. O instituție de presă care se află în plină campanie de strângere de fonduri de la cititori pentru a supraviețui, cu mesajul "sprijiniți presa independentă". O asemenea făcătură nu are nimic de a face cu presa independentă. Alexandru Lăzescu scria recent, tot în Revista 22, un articol despre "supraviețuirea presei independente", în care sugerează că, în actualul context, impunerea unor standarde deontologice excesive ar avantaja mizeriile presei mogulești și ar ucide ultimii mohicani ai presei independente. Vreau să-i transmit domnului Lăzescu că nu problemele financiare sunt cele care ucid presa independentă. Presa independentă moare când pierde încrederea cititorilor ei, chiar dacă prin "mici compromisuri" continuă să apară".

Citește și: Oamenii lui Băsescu profețesc nimicirea lui Iohannis și marea criză în PNL-PDL


Andreea Pora, editor al Revistei 22, a reacționat, luni, prin următorul articol postat pe site-ul publicației:

"Bun cunoscător al „făcăturilor de presă“, d-l Mihai Goțiu plecă de la prezumția relei credințe în ce privește știrea referitoare la procesul pe care Klaus Johannis îl are cu ANI, publicată pe site-ul revistei22.ro în data de 25 iulie 2014. De la bun început spun că publicarea știrii este o greșeală regretabilă, o neatenție gravă a unui jurnalist începător, cu doar două luni de practică și pentru care a fost sancționat. Îmi asum însă gafa, în calitate de editor al site-ului, nefiind o scuză faptul că eram în vacanță. Scuzele și explicațiile sunt însă pentru cititorii revistei 22, și nu pentru d-l Goțiu, al cărui articol (Făcătura Johannis- publicat pe site-ul România curată) dovedește exact ceea ce acuză: reaua credință. A specula o greșeală, transformând-o în comandă politică a alianței de dreapta, în tentativă de a-l “discredita” pe Johannis, urmărind „scopuri și interese oneroase“, este, totuși, prea mult pentru o cauză atât de meschină precum atacarea cu orice preț a revistei 22. Tendențiozitatea articolului poate fi decelată cu ușurință, iar utilizarea unor termeni precum„mizerie“ este excesivă. Cel puțin.

D-l Goțiu afirmă că știe foarte bine cum funcționează instituțiile de presă, sugerând că și în cazul revistei 22 „decizia de publicare a făcăturii a aparținut unui grup foarte restrâns din echipa editorială“. Probabil că doar în virtutea unor experiențe nefericite, limitative, evident, d-l Goțiu lansează astfel de acuzații. La revista 22 nu există „grupuri“ de genul la care face referire, doar Grupul pentru Dialog Social, editorul revistei, iar soarta brandului, de care văd că e îngrijorat, e pe mâini bune: ele sunt ale cititorilor. Tocmai de aceea, consecvenți deontologiei jurnalistice, ne cerem scuze pentru greșeală și îi dăm asigurări d-lui Goțiu că revista 22 funcționează după criterii și principii de la care nu s-a abătut vreme de 25 de ani, în pofida neprietenilor și a loviturilor sub centură.

Revista 22 va continua să găzduiască o diversitate de opinii, inclusiv pe tema candidaturii lui Klaus Johannis. Indiferent de data la care va avea loc procesul cu ANI și de convingerile și susținerea necondiționată acordată de unii, controversa există și persistă, chiar dacă nu și pentru d-l Goțiu.

Ar fi cu adevărat regretabil ca d-l Johannis să se dovedească  o „făcătură“, cum spune chiar autorul articolului".

Vezi și: Ion Cristoiu, război cu Alina Mungiu Pippidi. "Semn că Neamțul e pericolul real"

 

În aceeași zi, Mihai Goțiu i-a răspuns editorului de la Revista 22. Iată fragmente din articolul acestuia:

"După mai bine de trei zile (de vineri până luni dimineața) în care articolul legat de așa-zis-ul proces pe care Klaus Iohannis l-ar avea în toamnă la Curtea de Apel Alba a tronat în deschiderea ediței online a Revistei 22, acesta a fost retras de pe site. Câteva ore mai târziu a fost publicat și un scurt material, semnat de Andreea Pora, în care aceasta, în calitate de editor al ziarului, își cere scuze pentru ceea ce numește a fi "o greșeală regretabilă".

Nu aș mai fi revenit asupra acestui subiect dacă doamna Pora s-ar fi limitat la scuzele adresate propriilor cititori. Editorul a ales, însă, să intituleze articolul "Răspuns d-lui Mihai Goțiu" și, mai mult, să mă acuze de rea-credință și de faptul că aș fi speculat "pentru a ataca cu orice preț Revista 22". Motiv pentru care sunt nevoit să mai adaug câteva precizări.

Fapte

Doamna Andreea Pora susține că a fost vorba doar de o "greșeală regretabilă": "De la bun început spun că publicarea știrii este o greșeală regretabilă, o neatenție gravă a unui jurnalist începător, cu doar două luni de practică și pentru care a fost sancționat. Îmi asum însă gafa, în calitate de editor al site-ului, nefiind o scuză faptul că eram în vacanță".

Cu toate acestea și deși spune "că a fost în vacanță", doamna Andreea Pora și-a găsit timp să scrie și să publice un editorial apărut pe ediția online a Revistei 22 cu trei zile mai devreme, în care, printre altele, afirmă despre Klaus Iohannis: "Mai mult, are probleme de incompatibilitate cu ANI, iar o decizie nefavorabilă a ÎCCJ în toamnă îl va scoate practic din cursă, lăsând alianța PNL-PDL cu buzele umflate".

Atenție însă; Klaus Iohannis NU are niciun termen stabilit în ACEASTĂ toamnă, iar o verificare pe site-ul ÎCCJ, poate confirma acest lucru. Mai mult, de pe același site al ÎCCJ se poate afla că există termene în alte procese fixate pentru sfârșitul acestui an și începutul anului viitor.

Am tot dreptul să întreb: 1) oare nu cumva, pe 22 iulie, doamna Andreea Pora a anticipat un abuz al ÎCCJ (programarea înaintea altor procese cu vechime mai îndelungată a procesului privitor la Klaus Iohannis) sau 2) nu cumva a anticipat "greșeala regretabilă" pe care o va comite, trei zile mai târziu, "un jurnalist începător, cu doar două luni de practică"?

Există doar două variante de răspuns:

1) doamna Andreea Pora a avut (are) informații despre stabilirea unui termen de către ÎCCJ în toamnă; acest lucru ar însemna o gravă încălcare a legii – dacă ÎCCJ a stabilit un termen de judecată, o asemenea informație ar trebui să fie publică);

2) doamna Andreea Pora nu are astfel de informații, dar folosește ca sigură ideea că în toamnă va exista o decizie (oricare ar fi aceasta); acest lucru nu înseamnă aducerea în discuție a unei controverse, ci CREAREA unei controverse (care sunt două lucruri total diferite). Un lucru sigur (un fapt verificabil) - la ora actuală NU există un termen de proces - e transformat într-un lucru discutabil (într-o controversă) - s-ar putea să existe un termen în proces.

(...) Mai departe, tot un fapt e că știrea a tronat în deschiderea Revistei 22 timp de peste trei zile. Întreb (din nou): să nu o fi atenționat nimeni timp de trei zile pe Andreea Pora, editorulRevistei 22, în privința "greșelii regretabile"? Chiar și în vacanță fiind? Un amănunt suplimentar (tot un fapt): cel puțin pe 26 iulie (sâmbătă, la o zi după publicarea "greșelii") e sigur că (cel puțin) un cititor le-a atras atenția administratorilor site-ului Revistei 22 că "știrea" are un an vechime. Pe site-ul Revistei 22comentariile sunt cu pre-moderare (citite înainte de publicare). Nu există absolut nici cel mai mic dubiu: comentariul în cauză a fost citit de cel puțin o persoană responsabilă de administrarea site-ului! Și, totuși, au mai trecut aproape două zile până când știrea a fost ștearsă, iar Andreea Pora a cerut scuze cititorilor.

Un ultim fapt (amănunt) tehnic. Din momentul publicării "greșelii regretabile" și până la înlăturarea ei de pe site, de vineri până luni, la secțiunile "subiectele zilei/ ultimele știri" nu a mai fost adăugată nicio știre, astfel că aceasta a rămas știrea principală (cea pe care o vezi prima dată când deschizi site-ul, cea care îți sare în ochi). Interesant concept editorial pentru secțiunea "ultimele știri": luni dimineața, "ultima știre" era de... vineri. Pentru un astfel de concept jurnalitic e responsabil, totuși, editorul, nu un începător în ale profesiei.

Cui a uitat să-și ceară scuze doamna Andreea Pora

Am arătat și în primul articol: nu-i consider în niciun fel responsabili pe toți autorii și colaboratorii Revistei 22 pentru "greșeala regretabilă" și, mai ales, pentru efectele generate de aceasta. Dimpotrivă, sunt victime colaterale. În aceeași măsură în care și-a cerut scuze publice cititorilor, ar fi fost necesar să-și ceară scuze în mod public și acestora. Și fie că îl simpatizează, fie că are motive (întemeiate) să nu-l simpatizeze, scuze ar fi trebuit să-i ceară și lui Klaus Iohannis (pentru deserviciile de imagine pe care i le-a creat în mod injust, cu sau fără intenție – o apărătoare a statului de drept ar trebui să știe că nu poți încălca drepturile – inclusiv cel la imagine – nici măcar în cazul infractorilor).

Și pentru că tot aduce în discuție consecvența față de deontologia jurnalistică, s-ar fi cuvenit ca scuzele și corectarea greșelii să fie făcute oferindu-i articolului același spațiu și vizibilitate (articolul principal de pe home-page, menținut în aceeași poziție un timp comparabil). În acest moment sunt cel puțin vreo zece articole mai vizibile, iar titlul e despre Mihai Goțiu, nu despre Klaus Iohannis. Chiar și în condițiile unei "experiențe nefericite și limitative" în ale jurnalisticii, cum spune doamna Andrea Pora că ar fi experiența mea, pot afirma că subiectul Goțiu nu atrage atenția cititorilor nici pe a o suta parte ca subiectul Iohannis. Și că, de fapt, recentul articol al doamnei Pora nu e o normală asumare și corectare a greșelii, ci continuarea răfuielii cu Iohannis (consecvența față de deotologia jurnalistică ar fi obligat și la menționarea faptului că Iohannis a câștigat procesul la care se făcea referire în "greșeala regretabilă"), precum și un atac la adresa celui care a făcut publică "greșeala".

De asemenea, ca posesor al unei experiențe "nefericite și limitative" în presă, îmi permit să mărturisesc că mi-e frică de efectele experiențelor fericite și extinse ale unor colegi de breaslă atunci când își folosesc această experiență cu rea-credință (iar cititorii pot decide singuri cine a acționat cu rea-credință în acest caz). Și mai îmi permit să afirm că pasarea responsabilității în sarcina unui "jurnalist începător, cu două luni de practică" și sancționarea lui este un act de lașitate, atâta timp cât nu a fost sancționat și editorul care i-a delegat administrarea site-ului. Și tot o dovadă de lașitate e și invocarea ca scut a Grupului pentru Dialog Social și a Revistei 22. Nu Grupul pentru Dialog Social (sau Revista 22 ) a cauzat "greșeala regretabilă". Cu răspunderea colectivă pentru "greșeli regretabile" individuale s-a încheiat prin decembrie 89".

 

Ultimele materiale video - DCNewsTV.ro

Te-ar putea interesa

Get it on App Store Get it on Google Play







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2020 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate. DCNews Proiect 81431.

Comandă acum o campanie publicitară pe acest site: publicitate@dcnews.ro


nxt.23
YesMy