„În momentul în care am pus piciorul în Luxemburg, în anul 2006, am căutat un loc unde să-mi exprim această pasiune și unde îi puteam găsi eu pe toți românii din comunitatea Marelui Ducat? La biserică! Când eram în România nu mergeam atât de des la biserică, aveam alte preocupări, însă în momentul în care te vezi departe de țară mergi la serviciu azi, mâine, dar parcă dorești și altceva. Parcă dorești să interacționezi în limba ta. La biserică am găsit românii pe care îi căutam. La acel moment, în 2006, răspunsurile la Sfânta Liturghie erau date de un duet bariton-tenor Gabriel Popa și Horațiu Drăgan și m-am dus să vorbesc cu ei: „E frumos ce faceți, mi-ar plăcea și mie, eu nu am voce masculină, dar dacă aveți nevoie pot să ajut și eu aici!” Și încet, încet mai multe voci feminine s-au alăturat acestui duet de băieți și s-a încropit acolo un cor drăguț pe mai multe voci care dădea răspunsurile Sfintei Liturghii. Acest cor parcă dorea și mai mult să exprime artistic și alte valori culturale, nu doar Sfânta Liturghie și atât. Se apropiau sărbătorile de sfârșit de an, se apropia Crăciunul, ne-am spus: „Haideți să cântăm colinde!” și-a amintit corista Elena-Mădălina Dorneanu.
„Tenorul Horațiu Drăgan ne-a așezat pe voci.”
„Horațiu Drăgan, tenorul din corul bisericii, absolvent de studii de Conservator, ne-a așezat pe voci, a făcut un repertoriu frumos de colinde românești și am început repetiții. Eram câțiva, începea să sune bine, nu toată lumea era cu studii muzicale, dar 100% eram funcționari europeni în cor, cu fel și fel de profiluri. Corul a început să sune frumos, iar Horațiu s-a dovedit un adevărat maestru, deși el dirija și alte coruri luxemburgheze la vremea aceea. „Haideți să cântăm colinde!” Și ce să facem cu ele? Unde să le cântăm apoi?” N-a fost foarte greu să mergem acasă la românii din Marele Ducat, ne-am urcat în câteva mașini și am plecat cu colindul, în ajun!” a mai povestit Elena-Mădălina Dorneanu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
