Scriitorul român Vasile Ernu, pe fundalul sărbătorilor pascale, a explicat de ce în țările din est se dau cu var copacii și bordurile. Potrivit lui, acest ritual a apărut în perioada celui de Al Doilea Război Mondial.
"Primul lucru care m-a surprins în occident de Paşte - măi, ăștia nu dau cu var copacii? De ce? Ei nu ştiu de var pe copaci? Vai di capul lor...Eu sunt înnebunit după acest tip de detalii - numesc asta Peisaj politic. De ce în Est se dau cu var copacii iar în Vest nu? Care este secretul? Eu cred în cauzalități şi o logică a lucrurilor. Adică nu de nebuni fac oamenii asta. Dar de ce o fac? Şi de ce unii o fac şi alţii nu?
Astăzi primul lucru care ţi se răspunde dacă întrebi asta e legat de agro-biochimie: anti-paraziţi, anti-iepuri - păstrează copacii mai bine. O fi şi asta - dar vesticii de ce nu dau? Nu au var? Dar de ce şi bordurile? Iepurii nu mănâncă borduri şi mă îndoiesc că mănâncă plopii aceia groși de pe marginea șoselei. Dar an de an - în fiecare primăvară pe tot cuprinsul fostului Imperiu copiii, țăranii, muncitorii şi birocrații ieșeau la văruit copaci, stâlpi şi borduri. Am făcut-o toţi cei născuţi acolo, am făcut-o şi eu cel puţin 15 ani.
De ce? Când a început totul
Istoria spune că înainte de război acest ritual nu exista. Că la bază el este un ritual apărut în cel de al doilea război mondial. Cu o funcție practică, administrativ pragmatică - să se ghideze mai uşor în noaptea tehnica de război. Bordura, copacul alb e uşor de urmărit în drumul de noapte.
Rezultatul fiind practic şi ieftin a făcut ca după cel de Al Doilea Război Mondial administrația să apeleze la el. Era o formă ieftină de marcaj - estetică şi în timp se pare că şi utilă: zeama aceea de var avea multiple funcții. Mai ales că varul deja avea o întrebuințare largă în case pe criterii medical-sanitare şi agricultură.
Practic, administrația s-a folosit de acest element ieftin şi mobilizator pentru a rezolva nişte lucruri. Rapid, ieftin - forţa de muncă gratuită, varul costuri minime - rezolvi administrativ: indicatoare de drum, estetica minimală, curățenia de primăvară, mobilizarea de masă şi se pare şi efecte pozitive agro-biochimice şi medical-igienic-sanitar. Genul de element practic administrativ şi ritual ideal pentru administrația de stat - mai ales pentru un stat centralist.
De ce oamenii continuă să facă acest lucru
În timp însă el a devenit un ritual care chiar dacă păstrează din datele sale prime el are acum mai degrabă o altă funcție. O funcție de identificare socială, culturală, geografică: lumea care dă cu var şi lumea care nu dă cu var copacii primăvara.
Repet: nu e o invenție estică neapărat, e una mai veche - dar devine un ritual de stat şi de masă atunci. Asta mă interesează aici. Da, noi încă vopsim masiv ouă, văruim copacii, dăm foc la vreascuri şi alte ritualuri "primitive".
Personal eu cred că "a da cu var copacii" e deja un soi de tradiție şi tezaur cultural de identificare şi mobilizare util. Eu nu l-aş lua în derâdere şi nu aş renunța la el chiar dacă pare că e marcă a "arhaicului" şi "sărăciei". Ei şi? Asta mă diferențiază - iar diferența face să depășească şi să universalizeze identicul. Diferența e cea apreciată de celălalt, nu repetiția.
"În câţiva ani tradiția asta va dispărea"
Eu chiar aş încuraja esticii când se mută stau compact în vest pe la Torino, Paris sau Londra - să-şi văruiască copacii: aici suntem NOI. Şi? Aşa ne marcăm noi cu var teritoriul....
Oricum în câţiva ani tradiția asta va dispărea - se schimba materia şi se dizolvă diversitatea materiei - şi toate drumurile vor arăta identic iar zeama albă de var va deveni zeama de CocaCola sau mai ştiu eu ce ingredient universal identic.
PS. Prietenul şi antropologul Florin Dumitrescu îmi amintește (şi alţi câţiva) : "Inițial varul era dimpotrivă, agentul civilizării. vezi "Viața la țară” de Topîrceanu: „și întreabă fără noimă: ce-ai cu noi, mă"?".
Aşa e - cunosc subiectul. Mersi de atenționare. Repet: nu e o invenție estică ci devine un ritual de stat în est. Eu eram aici interesat de cum el devine ritual de stat şi de masă: şi introdus la scară mare. Că povestea cu varul e mai veche - aşa e. Şi da - mai sunt popoare care o fac: tot din afara ariei "occidentale".
Dar Viorica Shibata observă bine in comentarii că același lucru îl spune şi Topârceanu: "Lumea-njură, Pe agentul sanitar"
"Când se ia cate-o măsură,
Lumea-njură
Pe agentul sanitar.
Și-l întreabă fără noimă:
- Ce-ai cu noi, mă?
Pentru ce să dăm cu var?"
Da - e aceeași logică - cu o istorie se pare mai veche. E de cercetat. Dar la Topîrcenu e vorba de medico-igienico-sanitare: casele şi wc-urile, nu pomii. Ce bine să ai comentatori inteligenți şi citiţi", a scris Vasile Ernu, pe pagina sa de Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
