Până la urmă, ediţia din acest an a reuşit să dejoace toate pronosticurile. În timp ce filmul realizatorului finlandez Aki Kaurismäki era considerat de multă lume favorit cu pledoaria lui pentru refugiaţi, până la urmă On body and soul, al regizoarei Ildikó Enyedi, distinse cu Caméra d'or la Cannes şi selectată de două ori în competiţia de la Veneţia a reuşit marea performanţă.
On Body and Soul, cel de al cincelea lungmetraj al său, explorează relaţiile dintre vis şi realitate, somn şi starea de veche, pe fondul unei melodrame romantice.
Filmul spune povestea unui bărbat şi a unei femei care se doresc, dar nu ruşesc să comunice decât într-un vis pe care îl au amândoi, în care ea apare sub forma unei căprioare, iar el sub cea a unui cerb, într-o pădure înzăpezită.
Regizoarea Ildiko Ehyedi
“Doream un film simplu, limpede ca apa de izvor şi nu ştiam dacă publicul avea să ne urmărască pentru că filmul poate fi văzut numai cu o inimă plină de generozitate”, a spus regizoarea la primirea premiului.
Paul Verhoeven, care declarase că vrea să vadă “filme controversate” în cele 11 zile ale competiţiei, a afirmat: “Juriul s-a îndrăgostit de acest film nu numai datorită calităţilor lui, dar şi pentru că ne aminteşte un cuvânt pe care îl folosim adesea cu prea multă uşurinţă: compasiunea”
Regizorul Aki Kaurismaki
Pledând pentru refugiaţi, pelicula Toivon tuolla puolen(De cealaltă parte a speranţei) de Aki Kausrimaki, care a cucerit criticii şi publicul festivalului, vorbeşte despre întâlnirea unui emigrant sirian, eşuat împotriva voinţei sale în ceţurile finlandeze, şi un proprietar de restaurant local, despărţit de soţia sa, care îi va veni în ajutor.
O altă surpriză au fost Sebastian Lelio şi Gonzalo Maya, aclamaţi de critică pentru Mujer fantastica, film plecat de la Berlin numai cu un Urs de Argint pentru Cel mai bun scenariu. Fimul chilianului atât de iubit de public este istoria unei femei transsexuale care trebuie să se lupte pentru a exista la moartea partenerului său. Actriţa Daniela Vega, ea însăşi transsexuală, a făcut furori la Berlin şi era considerată printre favoritele la Premiul de interpretare feminine. Gonzalo a început lista: “Aş vrea să mulţumesc tuturor persoanelor pe care le iubim, filmul nostru e un film de dragoste. Acum 10 ani a murit tatăl meu şi nu am putut să-i spun adio din cauza unor teribile circumstanţe. Filmul pleacă din acest punct, de a le spune tuturor persoanelor din jurul meu că le iubesc, celor cărora, din cauză că sunt mereu în grabă, n-am reuşit până acum să le mărturisesc”.
Sebastian a adăugat: “Trebuie să luptăm împotriva acestor timpuri obscure cu poezia şi frumuseţea. Am dedicat filmul acestei fantastice femei Daniela Vega”.
Milena Canonero
Regizorul franco-senegalez Alain Gomis a câştigat Marele Premiu al Juriului cu Félicité, cel de-al patrulea film al său, turnat la Kinshasa, un musical care trasează portretul unei cântăreţe de bar ce se luptă pentru fiul ei, victimă a unui accident. “Am plecat de la muzică, de la o fantastică coloană sonoră, dar şi de la o magnifică actriţă”, mărturisea Alain Gomis.
Premiul pentru cea mai bună actriţă i-a fost decernat sud-coreenei Kim Min-hee pentru rolul unei actriţe nefericite după un eşec al relaţiei amoroase cu un regizor, din On the Beach at Night Alone, al compatriotului ei Hang Sang-soo.
Diego Luna o defineşte ca “o actriţă îndrăzneaţă, la fel ca şi personajul pe care îl interpretează”.
Georg Friedrich
Germanul Georg Friedrich a fost recompensat cu Premiul pentru cel mai bun actor, pentru rolul din Bright Nights, de Thomas Arsian, în care întruchipează un tată taciturn care încearcă să reînnoade relaţia cu fiul lui adolescent în timpul unei călătorii în Norvegia.
Creatoarea de costume Milena Canonero, premiată de patru ori cu Oscar şi nominalizată de 9 ori la acest prestigios premiu, a fost distinsă cu Ursul de Aur pentru întreaga carieră. Ovaţionată îndelung, ea a mărturisit: “Stanley Kubrick şi Coppola sunt marii mei maeştri. Întotdeauna când mă gândesc să fac un costum îmi închipui cum ar veni pe personaj, pe actor şi confrunt costumul cu personalitatea lor. Am încercat întotdeauna în cariera mea să mă urc într-un tren cu viteză maximă. Gândul meu zboară către maestrul Piero Tosi care a lucrat cu Visconti, Pasolini, De Sica, Fellini. Premiul din această seară ar trebui să meargă către el. El e mult mai bun decât mine. De aceea i-l dedic”.
Alain Gomis
Premiul Alfred Bauer, în amintirea fondatorului festivalului, acordat unei producţii care deschide noi perspective, a răsplătit pelicula Pokot a regizoarei poloneze Agnieszka Holland, o poveste feministă şi ecologistă în acelaşi timp.
Premiul pentru cel mai bun documentar, o noutate a ediţiei din acest an, a revenit peliculei Istiyad Ashbah (Ghost Hunting) de Raed Andoni, Palestina.
Premiul pentru film de debut a fost acordat Carlei Simon (Spania) pentru Estiu 1993 (Summer 1993)
Cel mai bun scurtmetraj a fost dclarat Cidade Pequena (Small town), al portughezului Diogo Costa Amarante, iar Ursul de Argint pentru scurtmetraj a revenit producţiei Ensueño en la Pradera (Reverie in the Meadow) de Esteban Arrangoiz Julien (Mexique).
Ursul de Cristal a mers către filmul slovac Piata lod, o altă istorie mişcătoare despre un grup de tineri care îşi creează o lume a lor.
Tudor Aaron Istodor
“Ana, mon amour”, recompensat cu Ursul de Argint
Singurul film românesc aflat anul acesta în competiţia oficială a celei de-a 67-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, lungmetrajul Ana, mon amour, regizat de Călin Peter Netzer, a primit sâmbătă seara premiul Ursul de Argint pentru Contribuţie Artistică Deosebită în Cinematografie, distincţie acordată Danei Bunescu pentru montajul filmului.
Aflată în competiţie directă cu toţi monteurii, directorii de imagine, scenografii şi designerii de costume din concurs, Dana Bunescu a primit Ursul de Argint de la preşedintele juriului Paul Verhoeven, care în discursul său a ţinut să sublinieze structura inovativă a filmului Ana, mon amour.
Pelicula a făcut parte, alături de alte 23 de filme, din competiţia oficială a Berlinalei, care anul acesta a fost prezidată de un juriu condus de regizorul si scenaristul olandez Paul Verhoeven şi compus din: producătoarea Dora Bouchoucha Fourati (Tunisia), artistul Olafur Eliasson (Danemarca), actriţa Maggie Gyllenhaal (SUA), actriţa Julia Jentsch (Germania), actorul şi regizorul Diego Luna (Mexic), precum şi regizorul şi scenaristul Wang Quan’an (China).
Dana Bunescu Leul de Argint
Cu Diana Cavallioti şi Mircea Postelnicu în rolurile principale, filmul Ana, mon amour este o coproducţie româno-germano-franceză care va avea premiera în cinematografele din România din 3 martie.
Echipa filmului prezentă la Berlin este întregită de: Andrei Butică (director de imagine), Iulia Lumânare (scenarist), Cezar-Paul Bădescu (scriitor), Codin Maticiuc (co-producător), Dana Bunescu (montaj), actorii: Vlad Ivanov şi Adrian Titieni, precum şi de: Jonas Katzenstein (producător), Leo Maximilian (producător), Stendebach Philipp (line producer), Zana Michel (producător), Sophie Dulac (producător) şi Alice Ormières (coordonator de producţie).
Deplasarea la Berlin a echipei proiectului a fost susţinută financiar de către Institutul Cultural Român.
Ana, mon amour este analiza unei poveşti de dragoste, o incursiune atipică ce surprinde cele mai tensionate şi delicate momente din evoluţia unui cuplu.
Secvență din pelicula Ana, mon amour
Toma şi Ana se cunosc în facultate, se apropie rapid şi încep o relaţie de iubire care devine în scurt timp o luptă contra tuturor. Din cauza unor probleme din copilărie, Ana are frecvent atacuri de panică, iar Toma îşi asumă rolul de protector necondiţionat. Deşi pare să deţină controlul asupra relaţiei, ani mai târziu el se trezeşte gravitând în jurul unei femei pe care nu o poate înţelege, forţându-se până la limită în încercarea de a o salva.
Scenariul este semnat de Călin Peter Netzer, Cezar Paul Bădescu şi Iulia Lumânare, şi a fost inspirat de romanul Luminița, mon amour scris de Cezar Paul Bădescu. Directorul de imagine este Andrei Butică, montajul şi sound design-ul îi aparțin Danei Bunescu, decorurile sunt realizate de Mihaela Poenaru, costumele de Augustina Stanciu, sunetul înregistrat de Andre Rigaut, iar machiajul a fost realizat de Christina Paul. Producătorii filmului sunt Călin Peter Netzer şi Oana Iancu.
Regizorul Călin Peter Netzer
Ana, mon amour este o producție Parada Film în co-producție cu Augenschein Filmproduktion (Germania) şi Sophie Dulac Productions (Franţa).
Vestimentaţia echipei filmului Ana, mon amour la ceremonia de gală a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin a fost oferită de iTux (Oana Iancu, Călin Netzer, Mircea Postelnicu, Adrian Titieni, Cezar-Paul Bădescu), Rhea Costa şi Bijuteria Teilor (Diana Cavallioti) şi Dorin Negrău (Iulia Lumânare).
Tudor Aaron Istodor a fost apreciat şi premiat după participarea la programul Berlinale Shooting Stars, fiind considerat “un actor cu instincte pure”, după cum a motivat juriul secţiunii la Gala de premiere.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
