Vladimir Konstantinovici Bukovsky, supranumit „un erou de o dimensiune aproape legendară în rândul mișcării disidente sovietice" de New York Times, a murit din cauza unui stop cardiac la Spitalul Addenbrookes, din Cambridge, Anglia, la 21:46, ora Greenwich, la 27 octombrie 2019. Avea 76 de ani. Sănătatea lui era slabă în ultimii ani.
Un scriitor talentat, Bukovsky a fost venerat pentru abilitatea sa de a documenta atât insultele zilnice, cât și opresiunea cea mare a vieții în închisorii sovietice și de a transmite cu detaliu efectele zdrobitoare de suflet ale torturii atât asupra prizonierului, cât și a închisorului, sea amintește în necrologul postat pe blogul său.
Prietena și traducătoarea de mult timp a lui Bucovski, Alyona Kojevnikov, a vorbit de la spital: „Un prieten foarte drag al multora, un interlocutor genial, un om cu un curaj și o integritate uimitoare. Dumnezeu să-i odihnească sufletul. Au spart matrița după care el a fost făcut.”
Bukovsky, un titan anticomunist
Edward Lucas, editor al Standpoint, a declarat: "Vladimir Bukovsky a fost un titan moral și politic în lupta existențială a Războiului Rece. Curajul și claritatea sa au inspirat o generație și au alimentat victoria demnității, libertății și dreptății. Mai mult, a văzut că victoria era incompletă - sunând alarma cu privire la istoria totalitară și imperialistă nebiruită a Rusiei."
Important scriitor și activist rus pentru drepturile omului, Bukovsky a petrecut în total 12 ani, închis de URSS. După eliberarea în Occident, în 1976, și-a petrecut ultimele patru decenii scriind și făcând campanii împotriva regimurilor succesive în patria sa.
Bukovsky a câștigat în primul rând notorietate ca scriitor și organizator ca student la Moscova. În 1963, a fost arestat pentru că deținea literatură interzisă. În loc să-l pună la încercare, autoritățile sovietice l-au declarat bolnav mintal și l-au închis într-un spital psihiatric - o tactică obișnuită folosită în URSS pentru a discredita dizidenții și a-i limita, fără să pară că dețin prizonieri politici. A fost arestat din nou în 1967 și trimis într-un lagăr de muncă timp de trei ani.
Revoltă internațională
După eliberarea sa, Bukovsky a creat o revoltă internațional atunci când a avut înregistrări spitalicești psihiatrice pentru șase disidenți cunoscuți de contrabandă în Occident, în 1971. Organizațiile internaționale de psihiatri au studiat înregistrările și au acuzat medicii sovietici și guvernul cu crearea unor diagnostice false ca o modalitate de a rețineți la nesfârșit eventual mii de oponenți politici care nu au prezentat simptome recunoscute din punct de vedere medical al bolii psihice.
După o altă pedeapsă cu închisoare, în 1976, Bukovsky a fost deportat din URSS și schimbat de guvernul sovietic pentru Luis Corvalán, secretarul general încarcerat al Partidului Comunist din Chile.
După eliberare, s-a stabilit la Cambridge, Anglia. El a fost autorul unei memorii cel mai bine vândute, „Build a Castle", apărută în emisiunile TV americane și s-a întâlnit cu președintele Carter la Casa Albă. Cea mai recentă carte a sa, ”Judgment In Moscow: Soviet Crimes and Western Complicity (Ninth of November Press)”, publicată în limba engleză, la 14 mai 2019, analizează mii de pagini ale arhivelor sovietice top secret pe care le-a furat în 1993.
Model pentru noua generație
Peste patru decenii, Bukovsky a jucat roluri cheie în mai multe organizații politice, inclusiv Resistance International, Fundația pentru Drepturile Omului, Institutul Cato și Fundația Memorială pentru Victimele Comunismului, care i-au acordat Medalia de Libertate Truman-Reagan.
Într-o perioadă în care mulți tineri ruși au rămas nostalgici pentru pumnul de fier al lui Josef Stalin, Bukovsky a fost un model viu pentru noua generație de dizidenți din țara sa natală. Trupa rock activist politic Pussy Riot l-a considerat drept o influență majoră, una „nedeterminată de frică" de represalii ale statului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
