Oamenii de știință de la Laboratorul de Biometrie Forestieră din cadrul Facultății de Silvicultură a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava au demonstrat că biserica din lemn de la Putna este cea mai veche din România.
Lemnul de stejar care a fost utilizat la construcția bisericii datează de la începutul secolului al XV-lea, adică din anii 1400. Între grinzile analizate, cercetătorii au identificat și una datând de la 1295, potrivit forestmania.ro.
„Este vorba despre o tratare dendrocronologică. Am scos probe pe care le-am datat folosind seriile pe care le aveam deja. Am construit o serie pornind de la arbori vii, stejari mai exact”.
„Ca să prelungim seria – noi neavând în Moldova arbori mai bătrâni de 250 de ani – am prelevat probe din situri arheologice, din alte biserici vechi din lemn. Am fost și în județul Neamț, am luat de la Frumoasa, Tazlău, Bârnova, din mai multe locuri”.
„Ele se așează ca un puzzle și am reușit astfel să le datăm. Imaginați-vă un puzzle cu 800 de piese”, a declarat dr. ing. Cătălin Roibu, șeful de lucrări și coordonatorul laboratorului.
Scurt istoric
Biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Putna este cunoscută și ca Biserica de lemn „Dragoș Vodă”. Lăcaşul de cult a fost ridicat inițial în satul Volovăț, fiind ulterior strămutată în satul Putna din comuna omonimă aflată în județul Suceava.
Biserica este situată în cimitirul satului, la aproximativ 1 km distanță de Mănăstirea Putna.
Biserica este compusă din două părți – prima, cea veche, fiind construită de Dragoș Vodă și a doua, prelungirea ei, a fost construită sub imperiul austro-ungar, când a devenit biserica satului, precizează Doxologia citând Basilica.
Cum a rămas Mănăstirea Putna în interiorul granițelor României. Povestea locului supranumit „Ierusalimul Neamului Românesc”
În 1871, atunci când avea loc Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, Mihai Eminescu numea Mănăstirea Putna drept „Ierusalimul Neamului Românesc”. Chiar dacă se afla sub ocupație austro-ungară, autoritățile din Bucovina au sprijinit tacit evenimentul care a reunit toată elita intelectuală românească. Printre personalitățile care au contribuit la organizarea evenimentului se numără Ioan Slavici, A.D. Xenopol și Grigore Tocilescu.
După aproape jumătate de secol, în 1918, visul secular al generației pașoptiste avea să se împlinească, iar Bucovina, dar și Basarabia, Transilvania și Banatul aveau să se unească cu Regatul României în urma Primului Război Mondial. A urmat perioada interbelică, marcată de o dezvoltare economică a noilor teritorii românești, dar și de un zbucium social în concordanță cu realitățile europene de la acea vreme.
La 26 iunie 1940, după un tratat secret semnat cu Germania pe 23 august 1939, Uniunea Sovietică dădea un ultimatum României prin care îi solicita cedarea imediată a Basarabiei și, ca despăgubire pentru exploatarea acesteia, partea din Bucovina a cărei populație este mai „legată de Ucraina sovietică prin comunitatea sorții istorice cât și prin comunitatea de limbă și compoziție națională“ (citește continuarea AICI).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
