”Am zis că le-am văzut pe toate atunci când trei tinere s-au urcat pe un tren iar una dintre ele a fost electrocutată. Din fericire, au scăpat cu viață! Ce poate fi mai rău în meseria asta de polițist? Mai rău de atât, nimic îmi spuneam în gând. Ei, moartea își schimbă mantia de fiecare dată când își caută victimele și reușește să treacă neobservată, ba chiar să intre în sufletul și mintea criminalului.
Părea a fi o sâmbătă liniștită, la schimbul 1. Deodată, prin stație ni s-a transmis să mergem la o adresă unde este un conflict între un soț și soția lui, atacată cu un cuțit. Am plecat în grabă ambele patrule de politie, jandarmi și polițiști. Ni s-a alăturat și patrula independentă de jandarmi.
De ce oare Dumnezeu permite așa ceva, n-am să înțeleg niciodată. Sunt supărat pe el. Acolo... iadul... strigăte de disperare, urlete de durere... o femeie plină de sânge ne aștepta la intrare în bloc. ”Ajutați-mă, vă rog, soțul meu m-a atacat cu un cuțit, am scăpat fugind, eu și băiatul meu. În casă au rămas fetele mele gemene, de 3 luni. Ajutați-mă, vă rog.”
Am întrebat-o rapid ce s-a întâmplat și dacă copilele au fost rănite, dacă soțul le-a făcut rău. Nu știa care e soarta lor. Toată durerea și frustrările dobândite în 28 de ani de stradă mi s-au adunat în gât și-mi blocau respirația. N-am crezut nicio clipă că un tată poate să le facă rău propriilor copii. Speram să fie bine. N-a fost să fie așa.
Cu ajutorul unui vecin, erou în opinia mea, am reușit să spargem ușa apartamentului. Nu știam ce se întâmplă în interior, nu se auzeau zgomote, agresorul putea să ne atace de oriunde.
Liniștea aia rece am simțit-o toți. Am deschis cu grijă o ușă. Era întuneric. În mijlocul camerei, plin de sânge, stătea... el, criminalul. Imediat a fost încătușat și pus la pământ. Cineva a aprins lumina... Ascuțisul unui strigăt mi-a trecut direct prin inimă... "Medic, să vină medicul" striga asistenta... Soția, mama copilașilor rămași în apartament cu tatăl lor a început să urle din toate puterile... "Copiii mei, ce-ai făcut, mi-ai omorât copiii...".
Am paralizat, nu puteam să mă ridic în picioare, de lângă... criminal, îl țineam la pământ. Am intrat în cameră... Nu pot descrie în cuvinte ce-am văzut și nu cred că e bine să vorbesc acum, din respect pentru familie și îngerul ucis chiar de tatăl lui. Am plecat cu nenorocitul la sediul poliției. Am aflat că una dintre copile decedase, iar cealaltă are șanse de supraviețuire. Colegul mi-a spus că un jandarm a acordat primul ajutor făcându-i masaj cardiac uneia dintre fetițe, pe care a dus-o în brațe până la ambulanță.Toți eram plini de sânge pe mâini, pe uniforme.
Întrebări sunt cu sutele, cred. Sufletele noastre nu se vor liniști prea curând. Degeaba căutăm noi, polițiștii și jandarmii, răspunsuri, nu le vom găsi.
Ce-a fost în mintea lui, acolo rămâne. Totuși, să-ți înjunghii propriii îngeri? Câtă întunecime să ai în suflet încât să faci așa ceva? C-o să putrezească în iad pe mine nu mă încălzește cu nimic. Aici, va fi pedepsit doar de lege, atât. Nu mi-am imaginat vreodată că un tată poate să facă așa ceva, niciodată n-am crezut.
Nici în acea dimineață n-am crezut. Dumnezeu s-o ierte? De fapt, ce să ierte la un înger de 3 luni? Păcatul vine din altă parte... Nu există pedeapsă pe lumea asta pentru un tată care își ucide pruncul. Poate dincolo va suferi pentru ce a făcut. (...)
Ce este meseria de polițist? De toate e. Medicament pentru suflet nu-ți oferă nimeni în meseria asta. Rămâi cu frământările în inimă și speri ca Dumnezeu să nu mai permită niciodată asemenea atrocități. Sofia... să ne ierți!” a scris polițistul Ioan Cănărău, primul care a intrat în apartamentul din Roman, unde un tată și-a tăiat fetițele gemene, de doar 3 luni, asta după ce a încercat să le ucidă mama.
Postarea polițistului a fost publicată de Sindicatul Europol. Polițistul a vorbit și în direct despre acele momente. Vezi aici
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
