"Ani de zile m-am ghidat, fără să fiu atât de conștientă de asta, pe cât aș fi vrut, pe ce vor spune ceilalți. Iar pentru mine nu a fost atât de relevantă părerea comunității, pe cât părerea celor apropiați (are sens să fi apărut un soi de echilibru și în asta, totuși). De exemplu, atunci când țineam o prezentare, mă îngrijora mult mai tare ce ar spune cei 2-3 oameni dragi care erau acolo, decât ce ar spune alții. Mi-am dat seama târziu că asta vine din frica de respingere.
"A fost nevoie să pierd oameni, să stau în solitudine, să simt respingerea din interiorul meu"
De fapt, mă interesa mult mai mult ce spun ei pentru că la ei era riscul cel mai mare de a nu mă plăcea așa cum sunt. În cazul lor, pierderea era imensă. Și este atât de interesant cum, pentru a ne învăța lecțiile, îmi vine să zic universul, divinitatea, dar aș adaugă aici și dorința minții noastre de a găsi vindecare, ne poartă în contexte de viață în care să trăim exact ceea ce ne temem că se va întâmpla pentru a putea îngriji răni.
Așa și eu... pentru a putea să văd în mine și în ceea ce fac sursa de bunăstare, a fost nevoie să pierd oameni, să stau în solitudine, să simt respingerea din interiorul meu. Nu voi conteni să mă minunez de felul în care funcționăm dincolo de ceea ce vedem", a scris Ralauca Anton pe Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
