Manuela Cernat, într-un dialog cu fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, atrage atenția asupra unei crime care se petrece sub ochii noștri: marile filme realizate în țară se degradează, nefiind alocate resurse pentru digitalizarea lor, iar pelicula a ajuns să fie ”arsă” de timp, într-o stare mai proastă decât cea a filmelor turnate în anii 20 ai secolului trecut.
Criticul Manuela Cernat demontează și mitul potrivit cărora marile filme istorice realizate în comunism ar fi fost folosite pentru cultul personalității lui Ceaușescu. În toată acea perioadă au fost realizate doar 20 de filme istorice, propaganda folosind filmele inspirate din actualitate, nu capodopere cum au fost Mihai Viteazu sau Horia. Scenariul filmului Dacii, de exemplu, a fost scris înainte ca Nicolae Ceaușescu să fi ajuns la putere, nici vorbă să fi fost inspirat de discursurile ”tovarășului”.
În schimb, dacă sunt criticate filmele ”patriotice”, continuă să fie difuzate la tv filme ”de acțiune” în care torționarii sunt prezentați ca eroi și este glorificată Securitatea, mult după ce adevărul despre mișcarea de rezistență din munți a devenit public.
Cinematografia română trebuie făcută țăndări
”Degradarea cinematografiei românești a început imediat după 1990, spune Manuela Cernat. Unul dintre cei care a dat semnalul, și îmi pare foarte rău să o spun, a fost Petre Roman. În 20 ianuarie 1990, el a avut o întâlnire cu Comitetul Provizoriu al Cinematografiei, din care făceau parte Dan Pița, Stere Gulea, Daneliuc...floarea generației anilor 1970, care avea și o aură de disidență prin cultură sau de rezistență prin cultură. S-a întâlnit cu ei în 20 ianuarie 1990. Eugenia Vodă a asistat la convorbire și a transcris-o a doua zi în România Literară. Este un document cel din care citez acum că a spus atunci Petre Roman la acea întâlnire: „Cinematografia română trebuie făcută țăndări, dar în așa fel încât aceste țăndări să nu mai poată fi reasamblate vreodată”!
Ionuț Vulpescu: Această tabula rasa asupra economiei s-a extins și asupra cinematografiei.
Manuela Cernat: Aș spune că a început cu cinematografia și de aici s-a dus ca un tăvălug spre întreaga industrie”.
Acel minunat Mihai Viteazu e ținta atâtor atacuri
M.C: Titus Popovici și Sergiu Nicolaescu au făcut acel, zic eu, magnific Mihai Viteazul, care în continuare este ținta atâtor atacuri, spune Manuela Cernat. Este inexplicabil și mai ales s-a creat această falsă narațiune, ca să folosesc un termen la modă, că filmele istorice transpuneau, de fapt, cuvântările lui Ceaușescu. Este aberant. De pildă, Dacii a intrat în producție – deci scenariul exista – înainte ca Ceaușescu să preia conducerea PCR. Ce ar spune astăzi englezii dacă un critic de film s-ar apuca să spună că o monografie filmică dedicată Elisabetei din timpul lui Shakespeare este, de fapt, un omagiu adus Elisabetei a II-a?
I.V: Și câte filme produc britanicii despre istoria lor...
M.C: Dar toate țările, inclusiv cele din Estul Europei au făcut, mai puțin acum, pentru că filmele istorice costă foarte mult și nimeni nu își mai poate permite să investească într-un film istoric. Știi, Ionuț, câte filme istorice s-au făcut în România înainte de 1990? Mai puțin de 20! Și, în astea, noi tragem cu tunul, uitând sutele de filme stupide cu agronomi, cu ingineri, cu activiști, care ne-au inundat ecranele...
Arhiva de filme, distrusă. Imaginea e arsă
”O mare problemă este și lentoarea cu care se desfășoară digitalizarea filmelor românești, spune Manuela Cernat. De aici, starea deplorabilă și degradarea continuă a unor capodopere, puține, câte avem. De pildă, filmul Enigma Otiliei, al lui Iulian Mihu, în care cei doi operatori de geniu, Întorsureanu și Fischer au brevetat un sistem unic atunci, în Europa, Grafis colorul, care permitea obținerea unor tonalități foarte blânde de culoare. Se lucra atunci mai ales cu Acqua color iar culorile erau atunci foarte tari, pe când Grafis colorul permitea, iată, culori pastelate, cum e ceramica de pe această masă. Astăzi, dacă vezi în proiecție filmul Enigma Otiliei, nu înțelegi de ce Grafis colorul a obținut premiul de excelență la Milano în acel an, pentru că filmul are o culoare muștar și nu se mai înțelege, nu mai are nicio vibrație estetică. Am dat un exemplu. Dar sunt multe filme în care imaginea începe să fie arsă. Filme turnate în anii ’80 și arată mai rău ca filme americane din anii ’30. Arhiva nu are personal, CNC-ul nu are suficient personal, nu se alocă fonduri, nu sunt destule aparate, destule mașini”, arată Manuela Cernat în podcastul Avangarda, realizat de Ionuț Vulpescu pe platforma youtube.
Cele mai bune trei filme românești
Ionuț Vulpescu a mai întrebat-o pe Manuela Cernat care sunt cele mai bune trei filme românești din toate timpurile.
”Eu pot afirma care sunt preferințele mele, a răspuns Manuela Cernat. Aș zice Concurs, al lui Dan Pița, un film absolut extraordinar de curajos pentru acele timpuri. Croaziera lui Mircea Daneliuc, de asemenea, nu pot să îmi dau seama cum a reușit să treacă de cenzură în acele timpuri. Duminică, la ora șase, al lui Lucian Pintilie. Ai spus primele trei. Eu mă opresc aici, desigur, deși ar trebui să adaug în reconstituirea clasamentului filmele Malvinei Urșianu, aș spune Horia, al lui Mircea Mureșan – iată un film istoric foarte bun, cu interpretări absolut antologice, care se dau foarte puțin. În schimb, continuăm să fim bombardați cu filme de dinainte de 1989, care prezentau o istorie întoarsă pe dos. De pildă, seria filmelor lui Calotescu despre brava securitate care îi aresta pe nemernicii legionari din munți, continuă să se dea pe multe canale de televiziune, din zilele noastre”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
