Conform unui comunicat de presă primit la redacție, Liviu Pleșoianu precizează:
”1. În anul 1992, a fost semnat Contractul de Împărțire a Producției, prin care statul român urma să obțină 45% din producția efectivă, din resursa efectivă de la Marea Neagră!
2. Ulterior, OUG 47/2002 modifică Legea Petrolului nr. 134/1995 și introduce redevențele. Însă OUG 47/2002 nu modifică și ART. 42 din Legea Petrolului nr. 134.1995 (de la „Dispoziții tranzitorii și finale"), care zicea așa: „Prevederile acordurilor petroliere, încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și aprobate de Guvern, rămân valabile în condițiile în care au fost încheiate pe întreaga lor durată."
Prin urmare, Contractul de Împărțire a Producției din 1992 rămânea în picioare!” evidențiază deputatul PSD.
Mai departe, conform documentului, ”3. Legea Petrolului nr. 238/2004 introduce la rândul ei redevențele, dar – ca și în cazul Legii Petrolului nr. 134/1995 – nu afectează acordurile petroliere anterioare! Art. 61 alin. 1 din Legea Petrolului nr. 238/2004 (Capitolului IX – Dispoziții tranzitorii și finale) garanta păstrarea vechilor acorduri petroliere în forma în care fuseseră încheiate: „Prevederile acordurilor petroliere aprobate de Guvern rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate"!
Prin urmare, Contractul de Împărțire a Producției din 1992 rămânea în continuare în picioare!”, remarcă din nou Liviu Pleșoianu.
”4. Guvernul din 2007, cu semnătura premierului Tăriceanu și a ministrului Vosganian, emite OUG 101/2007, prin care abrogă taman articolul 61 alin. 1 din Legea Petrolului nr. 238/2004 care asigura păstrarea Contractului de Împărțire a Producției din 1992.
Apoi, Guvernul Tăriceanu emite HG 1446/2008 prin care aprobă noul acord petrolier – secretizat (Actul adițional nr. 11)! – care înlocuiește Contractul de Împărțire a Producției din anul 1992 cu un acord de concesiune bazat pe minusculele redevențe.
Prin urmare, Contractul de Împărțire a Producției din 1992, din nefericire, pică!
5. Vine însă din fericire anul 2009, când Parlamentul aprobă OUG 101/2007, dar cu modificări! Iar modificarea esențială este aceea că se înlătură abrogarea articolului 61 alin. 1 din Legea Petrolului nr. 238/2004!
Cu alte cuvinte, se revine – prin lege! – la forma inițială a art. 61 alin. 1 din Legea Petrolului din 2004, articol care prevedea păstrarea acordurilor petroliere anterioare!
...Și aici, dragi români, este cheia!
Noul acord petrolier din 2008 – cel de concesiune – a fost făcut posibil tocmai prin OUG 101/2007, care abroga prevederea din Legea Petrolului conform căreia vechile acorduri petroliere rămâneau valabile așa cum fuseseră încheiate inițial. Însă Legea 262/2009 (privind aprobarea OUG 101/2007) anulează acea modificare adusă Legii Petrolului prin OUG 101/2007. Prin urmare, se revine la prevederea conform căreia acordurile petroliere rămân în vigoare așa cum au fost încheiate inițial!
Ca atare, Acordul petrolier din 2008 (cel de concesiune, care vorbește doar despre redevențe) este nul! În vigoare rămâne, în mod real și conform legii, tot Contractul de Împărțire a Producției din anul 1992 (cel prin care obținem 45% din ce se extrage, din resursa efectivă!
...Iar asta schimbă TOTUL!
Practic, conform art. 61 alin. 1 din Legea Petrolului, toată legislația ulterioară în materie (inclusiv actuala Lege Offshore) nu afectează Contractul de Împărțire a Producției din anul 1992!” este comunicatul primit de la cabinetul deputatului Liviu Pleșoianu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
