Duminică 2 iunie 2019, Sfântul Părinte Papa Francisc îi va beatifica pe cei șapte episcopi români greco-catolici uciși din ură față de credință în diferite locuri din România între anii 1950 – 1970.
Cu această ocazie Papa Francisc îi va întâlni pe credincioșii greco-catolici și va celebra Sfânta Liturghie pe Câmpia Libertății din Blaj.
Cine a fost Episcopul Ioan Suciu
Ioan Suciu s-a născut la Blaj, județul Alba, la 3.12.1907. După școala elementară și cea secundară la Blaj, și-a luat examenul de maturitate în 1925 la Liceul Sfântul Vasile cel Mare. A fost apoi trimis la Roma, la Colegiul Pontifical Grec, scrie site-ul oficial papafrancisclablaj.ro.
La 25.05.1940 a fost numit episcop auxiliar de Oradea, consacrarea având loc la 20.07.1940, la scurt timp înainte de Diktatul de la Viena. Rămas în teritoriul ocupat de trupele horthyste, a desfășurat între 1940 și 1946 un apostolat impresionant, în ciuda dificultăților pricinuite de război și de regimul de ocupație.
La începutul lui 1947 s-a întors la Blaj ca administrator apostolic al Arhieparhiei de Alba-Iulia și Făgăraș, unde a întărit zelul clerului și al poporului prin numeroase inițiative pastorale și spirituale. A întărit în credință pe credincioși, care începeau să simtă presiunile venite din partea autorităților comuniste pentru a părăsi Biserica Română Unită (Greco-Catolică) în vederea „unificării" cu Biserica Ortodoxă. De teama marii sale popularități, a fost arestat de două ori, în septembrie 1948, în timpul unor vizite pastorale, desfășurate chiar în timp ce se derula asaltul împotriva Bisericii Române Unite.
”Șobolanii, șoarecii, guzganii treceau peste mine”
A fost arestat pentru a treia oară, la 27.10.1948, odată cu ceilalți episcopi greco-catolici. Datorită unei scrisori redactată de PS Suciu în lagărul de la Căldărușani și care a ajuns pe căi clandestine la Nunțiatură, cunoaștem azi detalii despre cele petrecute în arestul Securității din Sibiu, conform eparhiaclujgherla.ro.
„În după-masa aceleiași zile – 27.X. [1948] – am ajuns la [Securitatea] Sibiu. Aici am petrecut două nopți și două jumătăți de zi, fără hrană, fără apă... Și, fiindcă nu era deloc lumină, șobolanii, șoarecii, guzganii treceau peste mine ca peste un vechi prieten al gâzelor și al micilor lighioane. [...] În această atmosferă și cu acest mobilier, mobil și imobil, am petrecut neuitate clipe de apropiere, de unire cu Cel răstignit. Sunt dulcețuri divine care nu se pot primi decât în temnițe."
Maltratat în anchete dure
La 10.05.1949, Securitatea l-a ridicat din lagărul organizat la mănăstirea Căldărușani și l-a dus la București, la Ministerul de Interne. Știind clar că nu-și va renega credința catolică, Securitatea l-a maltratat în anchete dure în încercarea de a-l implica într-un proces politic.
La 26.10.1950 a fost transferat la închisoarea cu regim de exterminare de la Sighet. Deși suferea de colită cronică, nu a primit regim alimentar adecvat, și nici îngrijiri medicale, murind de foame în celula 44, la 27.06.1953, înconjurat de frații săi în episcopat. A fost înmormântat în „Cimitirul Săracilor" de la Sighet, iar mormântul său a rămas necunoscut.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
