10 octombrie 1872 a fost ziua când Ion Creangă a fost exclus din sânul bisericii. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a fost informat că „diaconul Ion Creangă, profesorul din Iaşi, prin faptele sale incorigibile şi incompatibile cu caracterul de cleric, fiind judecat de autoritatea bisericească este exclus dintre clericii altarului“. Între învinuirile răspopitului: mersul la teatru, tragerea cu puşca asupra bisericii, tunderea părului „asemenea mirenilor“.
În 1993, biserica l-a „iertat”
După ce s-a demonstrat nedreptatea care i se făcuse, Părintele Patriarh Daniel, pe vremea când era Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a ridicat caterisirea.
Prin decizia cu numărul 3690 din 20 iunie 1993, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a reabilitat memoria părintelui diacon, „de acum înainte la slujbele de pomenire, parastase şi comemorări de ordin religios fiind pomenit ca «diaconul Ion»“.
Scriitorul a fost judecat pentru că divorțase, mergea la teatru, se tundea și trăgea cu pușca în ciorile de pe turnul Goliei.
Despre mersul la teatru, pentru care alți câțiva clerici au fost mult mai indulgent judecați, Creangă a spus: „Am frecventat Teatrul Naţional de câteva ori, unde n-am văzut nimic scandalos şi demoralizator, ci din contră, combaterea tuturor viciilor şi susţinerea de tot ce este just şi ceea ce priveşte datoria omului către Dumnezeu şi societate“.
Cât despre divorț, acesta a fost canonic, fiind vorba despre un caz de adulter din partea soției. Dar se pare că socrul lui avea o influență foarte mare asupra membrilor Consistoriului care l-au judecat pe marele clasic al literaturii române.
Despre acest subiect s-a discutat și la DC News.
Criticul literar Daniel Cristea-Enache a transmis un mesaj, în cadrul emisiunii De Ce Citim de la DC News, privitor la importanța lecturării operelor lui Creangă de către elevi:
„Aș încheia cu această reabilitarea a lui Creangă, spre cinstea ei, Biserica l-a reabilitat, l-a iertat public, ca dovadă că un scriitor atât de valoros, orice ar face, în posteritate e iertat și reabilitat pentru valoarea lui literară și culturală. Creangă e o valoare clasică, un autor care poate fi citit oriunde și oricând și de oricine, iar în opera lui, în Amintiri din copilărie, această capodoperă a lui, avem ceea ce Călinescu numea, foarte inspirat, copilăria copilului universal.
Cu toții am trecut în copilărie prin situații similare cu cele prin care trece copilul Creangă, ce necăjit e copilul Creangă că trebuie să învețe cu ceaslovul, că lui ăi place să prindă muște cu acesta, de exemplu. Cu toții am avut materii la care nu am avut chef să învățăm și au fost o caznă, Creangă are puterea de a recunoaște acest lucru și de a crea o pagină de mare literatură.
Nu cred că cineva care deschide Amintiri din Copilărie sau povestirile lui va rămâne dezamăgit de ceea ce va citi acolo“, a conchis criticul literar.
Vedeți aici mai mult:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
