Avertisment medical: Cinci medicamente frecvent utilizate care pot duce la pierderea auzului

Autor: Alexandra Curtache

Numeroase medicamente eliberate pe bază de rețetă sau disponibile fără prescripție medicală pot afecta urechea internă. Acestea sunt considerate ototoxice, adică pot deteriora cohleea și sistemul vestibular, influențând negativ auzul și echilibrul.

Odată deteriorate celulele ciliate din urechea internă - cele care detectează sunetele - acestea nu se mai regenerează, ceea ce face ca pierderea auzului să fie definitivă în multe cazuri. Simptomele ototoxicității includ tinitus (țiuit în urechi), pierderea auzului, probleme de echilibru și senzația de plenitudine în urechi.

1. Antibioticele - esențiale, dar riscante pentru ureche

Antibioticele aminoglicozidice precum gentamicina, tobramicina și streptomicina sunt utilizate pentru infecții severe precum meningita sau septicemia. Deși sunt salvatoare de vieți, aceste medicamente pot provoca pierdere ireversibilă a auzului, în special în doze mari sau administrate pe termen lung. Ele pot rămâne în urechea internă timp de săptămâni, continuând să afecteze auzul chiar și după finalizarea tratamentului.

Și alte antibiotice, precum eritromicina, azitromicina și vancomicina, pot provoca efecte similare, în special la vârstnici sau persoane cu afecțiuni renale.

2. Medicamentele pentru inimă - diureticele și antihipertensivele pot dăuna auzului

Diureticele din categoria ansa, cum sunt furosemidul și bumetanidul, utilizate în tratamentul insuficienței cardiace sau hipertensiunii, pot duce la pierderea temporară a auzului, în special în doze mari sau administrate intravenos. Aproximativ 3% dintre pacienți pot prezenta efecte ototoxice.

Și medicamentele pentru tensiune arterială, precum inhibitorii ACE (ramipril) sau blocantele canalelor de calciu (amlodipina), au fost legate de apariția tinitusului, deși cercetările sunt încă în desfășurare.

3. Chimioterapia - un compromis dificil între viață și auz

Medicamentele pe bază de platină, cum este cisplatina, utilizate pentru tratarea cancerelor testiculare, ovariene sau ale capului și gâtului, sunt printre cele mai ototoxice substanțe cunoscute. Până la 60% dintre pacienți dezvoltă o formă de pierdere a auzului. Riscul este crescut dacă tratamentul include și radioterapie în zona capului.

Cercetările continuă pentru a ajusta dozajul acestor tratamente fără a compromite eficiența, dar până atunci, monitorizarea atentă a auzului în timpul terapiei este esențială.

4. Analgezicele - prea des folosite, cu riscuri mari

Chiar și medicamentele aparent inofensive precum aspirina, ibuprofenul, naproxenul sau paracetamolul pot afecta auzul. Un studiu a arătat că femeile sub 60 de ani care foloseau aspirină frecvent prezentau un risc cu 16% mai mare de a dezvolta tinitus. La fel, folosirea regulată a AINS și paracetamolului a fost asociată cu un risc de până la 20% mai mare de afectare a auzului.

La bărbați, utilizarea pe termen lung a acestor analgezice este legată de pierderi de auz, mai ales la cei sub 60 de ani. În majoritatea cazurilor, efectele se pot estompa odată cu întreruperea tratamentului, dar daunele pot deveni permanente dacă folosirea este prelungită.

5. Medicamentele antimalarie - risc crescut în utilizarea frecventă

Substanțe precum clorochina, chinina și hidroxiclorochina, folosite în tratarea malariei, a crampelor musculare sau a bolilor autoimune, pot cauza tinitus și pierdere a auzului, uneori ireversibilă. Studiile arată că între 25% și 33% dintre persoanele cu probleme de auz au folosit anterior aceste medicamente.

Riscul este mai ridicat la persoanele cu afecțiuni preexistente ale urechii, boli renale sau predispoziție genetică. Copiii și vârstnicii sunt deosebit de vulnerabili.

Recomandările specialiștilor: fiți vigilenți, informați și atenți la semne

Dacă urmează să vi se administreze unul dintre aceste medicamente pentru o afecțiune gravă, este esențial să discutați riscurile cu medicul. În majoritatea cazurilor, beneficiile depășesc potențialul prejudiciu. Totuși, orice simptom precum țiuitul în urechi, amețelile sau auzul înfundat trebuie raportat imediat. Monitorizarea și intervenția timpurie pot preveni efecte de durată.

Nu în ultimul rând, cereți farmacistului sau medicului informații despre eventualele riscuri ototoxice ale medicamentului prescris. Prevenția începe cu informarea corectă.