Vânzarea hainelor, accesoriilor sau obiectelor pe care nu le mai folosești nu înseamnă automat că desfășori o activitate economică. Există însă situații în care tranzacțiile pot fi încadrate fiscal drept venituri impozabile. EY explică ce diferențiază vânzarea ocazională de o activitate de business și la ce trebuie să fie atenți românii care vând online.
”Vindem ce nu mai folosim sau desfășurăm o activitate economică? Vânzarea hainelor, accesoriilor, obiectelor pentru casă sau a altor bunuri personale a devenit mult mai accesibilă odată cu dezvoltarea platformelor digitale, dar apare și întrebarea dacă și când acest demers poate căpăta o dimensiune de business.
Din perspectivă fiscală, contează dacă vorbim despre vânzarea unor bunuri din patrimoniul personal sau despre o activitate cu caracter economic. Codul fiscal prevede neimpozitarea anumitor venituri obținute din vânzarea bunurilor din patrimoniul personal, fără a detalia însă condițiile în care această regulă se aplică.
De exemplu, vânzarea ocazională a hainelor, mobilierului sau a altor obiecte personale pe care nu le mai utilizăm este diferită de realizarea unor tranzacții cu regularitate și continuitate, pentru obținerea de venituri. Atunci când activitatea are aceste din urmă caracteristici, veniturile pot intra în sfera celor obținute din activități independente, cu implicații atât din perspectiva impozitului pe venit, cât și a contribuțiilor sociale. Totodată, lipsa continuității nu înseamnă neapărat că veniturile obținute sunt neimpozabile. În anumite cazuri, acestea pot fi încadrate fiscal și în categoria veniturilor din alte surse.
În practică, această distincție nu este întotdeauna evidentă. Legislația privind impozitul pe veniturile persoanelor fizice nu conține reguli specifice pentru veniturile obținute din vânzarea bunurilor second-hand, astfel că faptul că un bun este second-hand sau că este vândut pe o platformă digitală nu stabilește, singur, tratamentul fiscal. Contează circumstanțele concrete ale fiecărui caz” explică EY, care furnizează, din 1992, servicii integrate de audit, asistență fiscală, juridică, strategie și tranzacții, consultanță către companii multinaționale și locale.
Ce verifică ANAF, în România
Prezentând un context mai larg, datele ANAF privind verificările asupra veniturilor persoanelor fizice arată că, în primul semestru al anului 2026, autoritățile fiscale au analizat elementele patrimoniale pentru 1.214 persoane fizice cu risc de neconformare, fiind identificate 104 cazuri care necesitau investigații suplimentare. În aceeași perioadă, au fost finalizate 180 de verificări ale situației fiscale personale și 475 de verificări documentare, în urma cărora au fost constatate suplimentar aproximativ 255 de milioane de lei. Aceste date nu privesc în mod specific vânzarea bunurilor din patrimoniul personal, dar oferă o imagine mai largă asupra activității autorităților fiscale în zona persoanelor fizice.
DCNews a scris despre subiectul acesta, într-un context semnalat pe Facebook, la care ANAF ne-a răspuns.
Puteți citi mai multe informații AICI: ANAF are, de la CURIERI, lista românilor care au trimis colete cu plata ramburs: Cine sunt cei vizați de anti-fraudă
Ce se întâmplă în alte țări
Aceeași dilemă apare și în alte state europene, dar răspunsurile fiscale nu sunt identice. În Franța, vânzarea bunurilor personale pe care proprietarul nu mai dorește să le păstreze este, în principiu, neimpozabilă, cu excepții pentru anumite categorii de bunuri și tranzacții de valoare. Germania exclude bunurile de uz cotidian din regimul anumitor vânzări private; pentru alte bunuri, o vânzare în interval de cel mult un an de la achiziție poate avea consecințe fiscale. În Țările de Jos, administrația fiscală distinge între vânzările din sfera privată, de regulă neimpozabile, și achizițiile pentru revânzare cu profit, care pot genera venituri impozabile. Raportarea urmează un cadru european comun; impozitarea trebuie analizată potrivit regulilor naționale.