Blocajul prelungit al strâmtorii Ormuz ar putea cauza crize economice mondiale în lanţ, pe lângă petrol şi preţul combustibililor şi alte industrii ar putea fi afectate. Este vorba despre petrochimie şi construcţii, afirmă preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliţă.
"Adevărata undă de şoc nu va porni de la pompă, ci din fabrici", susține Dumitru Chisăliță
"Dacă Strâmtoarea Hormuz devine un punct de blocaj prelungit, reflexul public este să se gândească la petrol şi la preţul combustibililor. Este o reacţie firească, dar profund incompletă. Adevărata undă de şoc nu va porni de la pompă, ci din fabrici. Nu loveşte prima dată consumatorul, ci producătorul. Iar această diferenţă schimbă complet natura crizei. Economia modernă nu funcţionează pe produse finale, ci pe fluxuri continue de materiale intermediare.
Petrolul este doar începutul. Din el derivă petrochimia, iar din petrochimie derivă aproape tot: ambalaje, textile, adezivi, componente, materiale de construcţii. Când nodul Hormuz s-a blocat, nu s-a întrerupt doar o rută comercială, ci un sistem circulator industrial", notează specialistul, într-o analiză intitulată "Crize mondiale care se anunţă dacă Strâmtoarea Hormuz rămâne blocată".
Dumitru Chisăliță: Strâmtoarea Ormuz este un nod sistemic, nu doar energetic
Dumitru Chisăliță spune că "Hormuz" este un nod sistemic, nu doar energetic şi că importanţa strâmtorii nu derivă doar din volumul tranzitat, ci mai ales de numărul mare de tipuri de produse care o traversează.
"Nu vorbim doar despre petrol brut sau gaze naturale lichefiate, ci despre produse petrochimice, polimeri, metale şi semifabricate. Acestea sunt elementele invizibile care susţin producţia globală. Impactul blocajului nu este uniform. El devine critic acolo unde se suprapun trei condiţii: dependenţă mare de Golful Persic, lipsa substituţiei rapide şi stocuri reduse. În acele puncte, piaţa nu reacţionează doar prin scumpiri, ci prin penurii reale. Şi exact aceste puncte sunt cele mai puţin vizibile publicului", arată preşedintele AEI.
Petrochimia - epicentrul real al şocului generat de Blocarea Strâmtorii Ormuz
"Dintre toate materiile afectate, metanolul este probabil cel mai subestimat risc. Cu o pondere afectată de până la un sfert din cererea globală, el este fundamental pentru adezivi, răşini, vopsele şi o gamă largă de produse industriale. Problema nu este doar volumul, ci faptul că piaţa globală depinde de fluxuri comerciale active, nu de producţie internă. Când aceste fluxuri se rup, efectul este rapid şi brutal în sectoarele cu stocuri mici. Adezivii devin mai scumpi sau indisponibili, producţia de panouri din lemn scade, iar industria mobilei începe să resimtă presiunea. Nu dispare imediat produsul finit, dar lanţul din spate începe să cedeze", explică specialistul în energie.
Potrivit acestuia, polietilena reprezintă punctul critic sistemic. "Este materialul omniprezent al economiei moderne. Ambalaje, recipiente, folie, logistică - toate depind de ea. Dacă fluxul global este perturbat, problema nu este doar că plasticul se scumpeşte. Problema este că produsele nu mai pot fi ambalate", arată Chisăliţă.
Dumitru Chisăliță: „Este o criză a funcționalității economiei, nu doar a costurilor”
Dumitru Chisăliță adaugă că este o criză a funcţionalităţii economiei, nu doar a costurilor pentru că "fără ambalaj, nu există distribuţie, nu există depozitare, nu există comerţ".
Specialistul mai spune că şi PVC-ul şi aluminiul adaugă o altă dimensiune crizei şi anume rigiditatea.
"În multe aplicaţii, aceste materiale nu pot fi înlocuite rapid. În construcţii, infrastructură sau sectorul medical, specificaţiile sunt stricte, iar alternativele sunt limitate. La aluminiu, problema nu este doar cantitatea, ci forma. Economia nu consumă aluminiu brut, ci table, profile, extrudate. Iar aceste forme necesită lanţuri de aprovizionare specializate. Când acestea sunt perturbate, flexibilitatea dispare, iar producţia devine imprevizibilă", susține specialistul în energie.
În acelaşi timp, în opinia sa, bitumul reprezintă cel mai clar exemplu de vulnerabilitate ignorată.
"Nu este spectaculos, nu apare în dezbateri publice, dar fără el infrastructura se opreşte. Drumurile nu se mai repară, proiectele sunt amânate, iar efectele devin rapid vizibile politic şi economic".
Sulful, amenințare pe termen mediu
Sulful, în schimb, reprezintă o ameninţare pe termen mediu, dar cu efecte extinse, mai arată Chisăliţă. Prin acidul sulfuric, acesta intră în agricultură, minerit, baterii şi tratarea apei. Este un punct de convergenţă între industrie, energie şi alimentaţie. "Un şoc aici nu produce panică imediată, dar poate destabiliza sisteme întregi în timp", spune specialistul.
După părerea sa, logistica "este fragilitatea invizibilă". "Pentru metale precum fierul, cuprul sau oţelul, problema nu este lipsa globală, ci sincronizarea. Economia modernă funcţionează pe livrări precise. O întârziere de câteva săptămâni poate opri o linie de producţie. Aceasta este logica dură a globalizării, nu contează doar dacă există resursa, ci dacă ajunge exact la timp, în forma necesară. Blocarea Hormuz introduce incertitudine în acest sistem. Iar incertitudinea este suficientă pentru a crea disfuncţii majore", trage concluzia Chisăliţă.
6 crize majore inevitabile
Potrivit acestuia, şase crize majore sunt inevitabile. Acestea sunt: energie, ambalaje, alimente, construcţii, industria auto, industria medicală. În concluzie, efectele ajung şi în tehnologie şi energie verde, încetinind tranziţiile economice majore.
"Blocarea Hormuz nu este doar un şoc de piaţă. Este un test de rezilienţă pentru o economie globală construită pe fluxuri continue, rapide şi fragile. Iar lecţia, dacă va fi una, este simplă şi incomodă: cele mai mari vulnerabilităţi nu sunt acolo unde ne uităm, ci acolo unde nu vedem nimic - până când începe să lipsească", conchide analistul Dumitru Chisăliță.