16 decembrie 1989. Au trecut 24 de ani de când sloganul "Azi în Timișoara, mâine în toată țara" a scos în stradă sute de mii de români, sătui de dictatură.
Totul a pornit de la o nemulțumire locală, a evacuării unui pastor, la una generală. În 16 decembrie 1989, oamenii s-au strâns în fața casei pastorului Laszlo Tokes. Ei au cerut primarului Timișoarei un document scris de anulare a ordinului de evacuare din oraş a pastorului. Nu au primit documentul, ci doar amenințarea că dacă nu vor înceta de bunăvoie, o vor face cu forța, după ce vor fi alungați cu tunuri cu apă din Piața Mare.
Plecaseră pe drumul libertății și nu s-au mai întors. Amenințările le trezeau setea de "Libertate!" și "Dreptate!".
"Mă numesc Daniel Zăgănescu şi nu mi-e frică de Securitate. Jos Ceauşescu!", a spus un tânăr care a oprit un tramvai. Centrul orașului era blocat. Câteva mii de oameni strigau: "Deșteaptă-te, române!". S-au îndreptat către Comitetul Județean al PCR. Au fost întâmpinați cu jeturi de apă, cu gaze lacrimogene şi bastoane de cauciuc. Urmele atacului au fost șterse imediat.
Moneda de schimb: "Apă caldă vs. libertate"
Protestul se transformă într-unul social, după alăturarea studenților și sindicatelor. Vitrine sparte, cărți cu Ceaușescu, incendiate. Lozincile “Epocii de aur” de pe stradă au dispărut una câte una. Autoritățile voiau împăcarea. Ironic acum pare când spunem că autoritățile dădeau apă caldă pentru ca manifestanții să renunțe la protestul pentru libertate. Și totuși, atunci în case au dat apă caldă și căldură pentru a "îmbuna" oamenii. Pe străzi, forţele de represiune au trecut la arestări, iar zeci de manifestanţi au fost bătuţi crunt. În noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, în urma intervenţiei brutale a forţelor de ordine, au căzut primele victime.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
