Acesta l-a secondat pe George W. Bush în perioada 1998-2008. Trailerul filmului îl prezintă pe actorul interpretat de Cheney ca „un fin cunoscător al sistemului birocratic din Washington, care ajunge în mod discret să posede o putere politică imensă în calitate de Vicepreședinte in echipa prezidențială a lui George W. Bush. Dick Cheney devine cel mai puternic om din SUA și contribuie în mod decisiv la impunerea unei noi ordini mondiale. Consecințele acțiunilor sale le resimțim până azi."
L-a ce s-o fi referind cei care au făcut PR-ul filmului pentru România și dacă acest lucru o fi de bine și de rău numai ei știu. Cert este că în timpul acestei administrații, din care mai făceau parte și Colin Powell, Condoleezza Rice și alții (buni sau răi, cum or fi fost) România a aderat la NATO (din cauza contextului internațional sau nu) după atentatele din 11 septembrie 2001, surprinse sumar și fără extrem de multă emoție în film.
Important a fost, atât în realitate cât și în film, rolul lui Donald Rumsfeld, personajul interpretat cu dibăcie de Steve Carell, cel care a deținut funcția de ministru al Apărări în administrația G.W. Bush (United States Secretary of Defense) în perioada 2001-2006 și care era unul dintre cei mai influenți membri ai administrației Bush. Rumsfeld a deținut aceiași funcție și în administrația președintelui Gerald Ford (între 1975-1977). Tocmai de aceea Donald Rumsfeld a rămas în istoria politicii de la Washington cu un record singular, fiind atât cel mai tânăr cât și cel mai în vârstă ministru al Apărării pe care SUA l-a avut vreodată.
Realizat într-o manieră inedită, prin tot felul de întretăieri ale realului cu imaginația, ale trecutului cu prezentul și ale gândurilor cu faptele, filmul tinde să îi obosească din când în când pe cinefili. În linii mari sunt surprinse niște adevăruri dureroase: moartea a 600.000 de civili irakieni, găsirea lui Saddam Hussein drept țap ispășitor al atentatelor din 2001, apoi neadmiterea faptului că acest lucru a fost nu o eroare grosolană ci pur și simplu o reglare de conturi făcută de administrația lui Bush jr. în numele lui Bush senior. Oricum, în Vicele, tânărul Bush este prezentat ca un texan aproape pămpălău, aparent sigur pe el dar ușor de manipulat de vulpoiul bătrân Cheney.
Pelicula seamănă și nu seamănă în anumite privințe cu un „House of Cards" comprimat, cei care îl vor viziona nu trebuie să cadă în capcana că orice film în care apare Casa Albă sau Biroul Oval sau unde influența unui personaj secundar este mai mare decât a celui principal, devine un clișeu. Viața politică și nu doar (cred că și cea de familie) este despre o pendulare continuă a influențelor. Acest aspect este surprins și în Vicele, unde Lynne Cheney (soția lui Dick) este interpretată excelent de Amy Adams, ilustrând importanța capacității motivaționale a unei soții de politician pentru ca acesta să se adune și să reușească în carieră.
Câștigător al premiului Oscar pentru cel mai bun machiaj, filmul Vicele merită văzut atât din perspectivă motivațională cât și geopolitică, dacă este să ne referim la cinefilii români.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
