”Decretul pentru starea de urgență e, în mare parte, bun, corect, probabil făcut cu specialiștii și răspunde unor nevoi stringente, cum ar fi: simplificarea procedurilor birocratice, achiziții mai rapide, ridicarea plafonului la cheltuielile pentru analize sau tratamente. De asemenea, se suspendă birocrația care creștea presiunea pe medicul de familie, se facilitează accesul la medic în general. S-au ridicat multe blocaje și în alte domenii. Există o multitudine de instrumente datorită cărora, gradual, dacă situația o impune, nu se mai pierde timp cu procedurile. E totuși o problemă: cum se va face cenzura presei, pentru că s-a văzut clar că autoritățile sunt deranjate de critici.
Dincolo de acest aspect, ridică semne de întrebare și punerea în imposibilitate a patronilor de a da afară angajați. Asta înseamnă că, dacă nu mai pot plăti salariile, în acel moment nu poți să-i dai afară, deci dai faliment și pierde toată lumea, se intră într-un blocaj fatal. Zona aceasta nu e suficient reglementată sau clarificată. Problema se pune pentru firmele mici și mijlocii, dar și companiile mari pot fi devastate de situația de a sta acasă și să-ți vină salariul. Multe firme lucrează cu credite, unele sunt în perioadă de investiții, profiturile le-au băgat în investiții, n-au din ce plăti salarii, dacă nu au încasări. Măsura poate avea un efect devastator, se pot închide firme. Dacă pe zona medicală este, am putea spune, perfect, în zona economică nu e nimic concret, nicio soluție clară. Mai mult, s-ar putea să facă rău prin obligativitatea de a menține personalul, indiferent de venituri, să nu poți face disponibilizări. Salariații unui hotel sau unui restaurant care, acum, nu mai are venituri, merg în șomaj. După ce trece criza, vor găsi loc de muncă unde să se întoarcă. Vor veni înapoi la hotelul care are tot interesul să își reangajeze echipa. Între timp, statul le plătește alocația de șomaj. Acum e obligat patronul să suporte acecste cheltuieli. Dacă va da faliment, când va trece criza medicală, salariații nu mai au unde se întoarce la muncă. Astfel, se crează o nouă criză, cea economică. Decizia mi se pare destul de riscantă, să obligi firmele să plătească în locul asigurărilor sociale un ajutor de șomaj, mascat. Poate se vor lua măsuri economice, de către guvern, poate vor fi subvenționate acele salarii pe care statul obligă angajatorii să le plătească, indiferent de venituri, interzicând disponibilizările. Până acum, din zone economice importante ale României vin semne de întrebare, cu atât mai mult cu cât nu se știe cât va dura situația, care este efortul pe care trebuie să îl suporte firmele mici și mijlocii”, este comentariul lui Val Vâlcu.
*Articolul prezintă o opinie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
