În contextul pandemiei cu noul coronavirus care a lovit și țara noastră, Biserica s-a conformat măsurilor impuse de autorități prin săvărșirea slujbelor și a Sfintei Liturghii doar în aer liber, de regulă lângă lăcașul de cult (altar de vară sau pridvor), cu participarea a maximum 100 de persoane, păstrând distanța de minimum un metru între participanți. Acest fapt s-a întâmplat și la Cluj-Napoca, la bisericile din oraș, precum și la Catedrala Mitropolitană.
'Rugăciune la necazuri și supărări'
Mitropolitul Clujului, ÎPS Andrei Andreicuț, a îndemnat ca începând de joi la toate bisericile din Arhiepiscopia Clujului să se tragă clopotele, la ora 12.00, iar preoții să zică imediat rugăciunile începătoare, la care să adauge rugăciunea specială venită de la Sfânta Patriarhie. De asemenea, ÎPS Andrei a precizat ca toți credincioșii, pe la casele lor, să spună rugăciunile începătoare și din Cartea de rugăciuni 'Rugăciune la necazuri și supărări'.
Am ieșit din casă... stați!
Am ieșit din casă pentru a merge pentru câteva zeci de minute la Catedrala Mitropolitană în interes de serviciu și, mai ales, de simplu creștin practicant! Stați, nu săriți că nu am respectat recomandările autorităților! Gândiți-vă că poate unii merg la supermarket pentru aprovizionare! Exact același lucru l-am făcut și eu... doar că m-am 'aprovizionat' spiritual direct de la sursa, din Casa Domnului!
Am dorit cu tot dinandinsul să aud cum bat clopotele, la ora 12.00, și să ascult scurta rugăciune de câteva minute pe care a rostit-o părintele în fața altarului. Amintesc faptul că, de-a lungul istoriei, clopotele au avut un rol extrem de important în viața cetății, pe lângă a conștientiza credincioșii cu privire la chemarea Lui Dumnezu, la rugăciune, acestea aveau un rol esențial și în vreme de război sau de calamități naturale, pandemii, ciume etc.
Deoarece în societatea secularizată din 2020, pentru unii biserica este mereu o țintă de lovit și de căutat acul în carul cu fân, stați liniștiți, nu au fost prezenți mai mult de 5 oameni în Catedrală cu tot cu preotul, băiatul de la lumânări și subsemnatul. Și, stați liniștiți, am păstrat și distanța regulamentară de 1 metru. De fapt, ne 'separau' cel puțin 5 metri și nu s-a organizat nicio adunare.
Era o liniște perfectă, nici țipenie de om
Însă... ce vreau să precizez. Astăzi am simțit sentimente contrare, un paradox aș putea spune. Nu mi s-a mai întâmplat până acum. Am intrat în Catedrala cu câteva minute înainte de ora 12.00. Când am intrat, timpul s-a oprit în loc! A fost mai apăsat ca niciodată! Era o liniște perfectă, unii ar zice de mormânt. Da, dar cu nădejdea Învierii! Nu era nici țipenie de om în Catedrală.
Și pentru că în interior nu s-a mai oficiat Sfânta Liturghie de zile bune, se simțea un frig la propriu probabil pentru că nu s-a mai pornit nici instalația de încălzire, dar și la figurat, prin absența din acel moment a turiștilor, credincioșilor sau a preoților... M-am dus țintit către altar cu pași înceți, greoi. Simțeam că mi se taie respirația. Nu îmi venea să cred ce sentimente mă încercau.
Oaza divină de liniște dintr-un oraș mare și agitat
Pe de o parte, se simțea harul Lui Dumnezeu prezent în biserică, pacea, oaza divină de liniște dintr-un oraș mare și agitat, precum a devenit Clujul. Era locul perfect de rugăciune și de a medita cu adevărat. Pe de altă parte, m-au încercat și sentimente de o oarecare tristețe. Știu, tristețea nu trebuie să fie specifică unui creștin, dar asta am simțit pentru câteva secunde.
Mi-am adus aminte de 'răceala' părăsirii de către oameni a marilor catedrale ale Europei de Vest pe care le-am vizitat cu câțiva ani în urmă. Știți, acele catedrale, care dacă nu s-au demolat au devenit blasfemii prin reamenajarea lor în baruri, restaurante, cluburi, parcuri de distracții sau muzee. Da, este o comparație exagerată! Îmi asum acest lucru, dar asta am simțit!
Simțirea lumească s-a dispersat din temelii...
Dar această simțire sau gândire lumească s-a dispersat din temelii când l-am zărit pe părintele eclesiarh al Catedralei că se îndrepta către mine la ieșirea din biserică. Chipul luminos și cuvântul de încurajare de câteva secunde m-a transfigurat, din nou, în omul creștin optimist. Spun acest lucru pentru ca sa înțelegeți rolul primordial al preoților prin care lucrează Harul dătător de Viață primit încă de acum 2000 de ani de la Însuși Viața, Domnul nostru Iisus Hristos.
Înainte de concluzii, pentru că pomeneam la începutul acestui articol despre importanța clopotelor în viața cetății, vă invit să ascultați un mic fragment cu sunetul divin al clopotelor Catedralei din Cluj...
Concluzii. Nu mi-aș dori pandemia biologică de COVID - 19 să se transforme și într-o pandemie spirituală a necredinței!
PS Ignatie al Hușilor a spus zilele trecute un lucru care mi-a rămas în minte. Parafrazându-l, spun și eu că nu mi-aș dori pandemia biologică de COVID - 19 să se transforme și într-o pandemie spirituală a necredinței! Acum putem arăta că biserica vie nu reprezintă doar niște ziduri.
Este nevoie de rugăciunea noastră acolo unde suntem, fie că venim la Sfânta Liturghie, oficiată afară, în fața Catedralei, ceea ce este de dorit pentru că nu este totuna să te rogi doar acasă. Ca să înțelegem mai bine dau un exemplu lumesc. Cred că nu e totuna să participi pe stadion, la un meci de fotbal, sau să te uiți la televizor din canapea, în confort, și ațipind probabil la momentele importante ale meciului...
Omenirea s-a confruntat de-a lungul timpului cu numeroase molime, pandemii, ciume. Pe lângă progresul științific, al medicinei de care ne bucurăm în anul 2020, biserica a fost întotdeauna corabia, care a oferit credincioșilor întărire, speranță, încurajare și viață.
Vin vremuri când vom înțelege cu adevărat cuvintele Domnului: Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului, şi lui Dumnezeu, cele ale lui Dumnezeu (...) În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
