Pentru Lucia Dario, o asistentă care îngrijește pacienții cu Covid-19 la spitalul Gemelli din Roma, latura emoțională a acestei pandemii este una particulară, scrie CNN.
Tot corpul devine transpirat în combinezon, trei perechi de mănuși puse una peste alta. O protecție necesară împotriva virusului. Toate o fac să se simtă stângace. Are senzația de a nu putea face mai mult, ceea ce este cel mai dificil, spune ea.
În primele zile ale crizei coronavirusului din Italia, își termina schimbul, se urcă în mașină și plângea. Se simțea inutilă.
”Camerele de izolare sunt ca niște buncăruri, sunt realități paralele”, a spus ea, descriind atmosfera înfricoșătoare de pe secție drept ”o liniște care urlă”.
Prin ce trec pacienții?
Dario și colegii ei sunt singurul contact uman pe care îl au aceste camere ale pacienților.
”Îi întrebăm de ce au nevoie, aproape toată lumea nu spune nimic, cel mult cer apă”, a spus ea. Aude oamenii plângând, tușind și rugându-se toată noaptea.
”Unii pornesc televizorul la un volum foarte mare pentru a-și opri gândurile”, a spus asistenta.
Restricții severe pentru spitale
Spitalele din întreaga lume au fost carantinate strict, interzicând vizitatorii și limitând contactul dintre pacienți, din cauza virusului extrem de contagios.
Dario este asistentă de 20 de ani, dar a spus că nu a asistat niciodată la ceva de genul acestei crize.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
