"M-a cutremurat ideea. Am asociat cu casa de copii"
"Am stabilit cu una dintre cele mai bune prietene de-ale mele să strângem bani de zor pentru ca la bătrâneţe să ne retragem la o casă de bătrâni undeva în Florida. Florida este recunoscut a fi un stat al vârstnicilor. Debitam cu ea că o să avem o căsuţă doar pentru noi două (se poate!), un cumpărător personal, antrenor care să vină la căsuţă şi, evident, dacă ‘om mai putea, să conducem şi o decapotabilă roz.
Ani şi ani am ţinut-o langa cu noi la acest super cămin de bătrâni, pâna când, astăzi, m-a lovit cu leuca. Azi, din senin, m-am întrebat "cum, Doamne iartă-mă, ajunge un om cu familie la un cămin de bătrâni?". Pentru prima oară, m-a cutremurat ideea. Am asociat cu casa de copii… Şi, tot pentru prima oară, gândul m-a întristat.
"Am construit o societate bolnavă"
Înţeleg că viaţa e complexă şi bla-bla, dar după o viaţă de stat în casa mea, înconjurată de familie, dintr-o dată să nu mai am loc niciunde - pare cruzime. Casa regală a României are un program pentru bătrânii singuri - mi-am amintit în timp ce scriu acest post. M-am înscris la o donaţie automată cu telefonul în urma cu câţiva ani. Niciodată nu am deschis acel newsletter. Am să o fac dupa ce postez. Hmm… Am construit o societate bolnavă, dacă vine un moment când părinţii şi bunicii noştri nu au loc în casă cu noi.
Înţeleg că sunt si situatii excepţionale, dar nu fac tema acestui post. Vreau să pun capul pe pernă ştiind ca Noah, copilul meu, îşi va lua în calcul părinţii atunci când îşi va deschide aripile. Vreau ca eu să decid dacă mă duc la cămin sau nu. Si vreau să se milogească toata familia de mine să nu mă duc, argumentându-mi de ce să stau: că mă iubesc, că nu îi incurc cu nimic, ba dimpotrivă, că făra mine vieţile lor ar fi un dezastru… Cer prea mult după o viaţă de om? Recunosc, am întâlnit vârstnici care sunt întruchiparea Satanei - Iar Satana nu se ţine în casă", spune Nadine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
