"Discursul anti-clerical este în primul rând discursul jurnaliştilor români. E un fenomen interesant, adică un jurnalist care spune ceva de bine de Biserică este arătat cu degetul de colegi, care îl consideră cumva arhaic, tradiţionalist, cine ştie cum. Şi pe de altă parte este şi o chestiune de bonton, în sensul de succes de vânzare. Eu amintesc tot timpul celebra formulă pe care toată lumea o recită: dacă un câine muşcă un om, nu e o ştire, dacă un om muşcă un câine, e o ştire.
În engleză nu e aşa. În engleză este "if a dog bites a bishop" şi "if a bishop bites a dog". Deci e vorba de un episcop. Şi întotdeauna, dacă am pe unul care s-a îmbătat şi a intrat cu maşina în gard, nu faci o ştire. Dar când este fie un artist, un actor arhicunoscut, fie un lider politic, fie un lider clerical, e altceva. Aş putea spune cu tristeţe că dacă un profesor universitar ar face asta, nu e o ştire. Nu a ajuns la acest nivel de vizibilitate a statutului social, încât un exces, o deviere oricât de mică, să devină ştire. Atunci este această tendinţă de a lua cazurile respective. Şi ele vând bine tocmai pentru că ecartul între ceea ce ar trebui să fie persoana respectivă şi ce s-a întâmplat este foarte mare. Sunt unele profesii de la care aşteptările de comportament sunt fără măsură.
De aceea politicienii au grad de încredere zero, foarte jos, pentru că în 30 de ani aceasta s-a tocit şi nimeni nu mai are speranţe. Noi suntem o presă care e tabloidizată cam peste tot. E ca un virus care stă în corp şi nu îl mai simţi! E o tabloidizare simbiotică!" a spus profesorul Mihai Coman.
Vezi interviul în integralitate:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
