”Sunt preot. Și, din nefericire pentru postaci, sunt și medic. Slujesc într-unul dintre spitalele gândite, construite și sprijinite de Biserica Ortodoxă, mai exact de Arhiepiscopia Clujului. Am asistat gratuit și în condiții excepționale peste 4000 de pacienți, din 35 de județe ale țării. Pacienții cu cancer, în faze avansate, adesea terminale. Nu vorbesc în numele vreunei instituții, ci din prisosul inimii, având convingerea că dacă noi tăcem, pietrele vor striga.
Sunt în Postul Sfintelor Paști. Peste puțină vreme, mulțimea de oameni vor vrea în Duminica Floriilor să-L pună pe Hristos Rege. Aceeași gloată, la numai câteva zile, va striga: „Răstignește-L! Răstignește-L!". Versatilitatea firii umane e incredibilă.
Mă gândesc la faptul că printre cei care comentau azi legat de Sfânta Euharistie, vor fi fost și din aceia care în urmă cu ani mă rugau să le împărtășesc părintele muribund, cu toate hepatitele, HIV-ul și celelalte transmisibile pe care le-o fi fost având: „știți, părinte, el are mai multe boli transmisibile, dar n-am vrea să meargă neîmpărtășit din lumea aceasta!". Unde erau postacii și simulacrele de jurnaliști, să vină să spună că un preot (și ca mine-s zeci de mii) „se expune"?
Cancerul doare. În plus, miroase. Urât. Apoi, mă gândesc la acea linguriță care, uneori, abia își face loc printre tumorile solide din cavitatea orală. Alunecă mai ușor pe filamentele de candida care umplu mucoasele din cauze de imunosupresie. Mă gândesc și la dificultățile incredibile pe care un pacient terminal le face pentru a-L primi pe Hristos într-o stare câtuși de puțin conștientă (dar conștientizată!). Dorința lor de a fi împărtășiți e mare, abia așteptând să audă că iată, s-a atins de buzele tale și va șterge fărădelegile tale.
Și mai știu un lucru. Ca medic, am o tristețe: în știință, ceea ce azi e dogmă, mâine e erezie (doar n-am tratat noi decenii întregi ulcerul gastric cu antiacide, ca acum să ne dăm seamă că e nevoie de o combinație de antibiotice?!). Ca preot, am o bucurie: Hristos este Același, ieri și azi și în veci.
A nu se înțelege că îndemn la nesupunere. Dimpotrivă, Biserica ne învață ascultarea. Voiam doar să-i asigur pe toți cei contrariați că-i iubim la fel de mult, și-i așteptăm la Potir. Când s-o fi gătat cu virusu′. Și indiferent dacă vor cu lingurița noastră, cu a lor, de metal, de plastic, ambalată indivudal sau la set de 12.
Hristos a înviat!”, a transmis Bogdan Chiorean pe pagina sa de Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
Ascultă în română
