În viziunea antropologului Liviu Chelcea, profesor la Universitatea din București a efectuat o cercetare privind accesul la apa de la robinet în New York. Acesta consideră că o asemenea lege este extrem de importantă pe două paliere: cel de mediu mediu și cel social. "Sunt milioane de sticle de plastic ȋn România care nu sunt și nu vor fi reciclate. Dacă ȋn locul campaniilor de responsabilizare a consumatorilor ar fi fost introdusă o taxă de recuperare, ar fi fost un efect ecologic de substanṭă, mai ales prin prisma faptului că populaṭia foarte săracă le-ar fi recuperat și ar fi putut să obṭină o sumă infimă la centre de reciclare. În unele ṭări europene sau zone din SUA există o supra-taxă de 5 cenṭi pe sticlă care este dată celor ce le aduc la aparate. În lipsa unei astfel de taxe la noi, ele se vând doar la kilogram și sistemul nu pare să funcṭioneze foarte bine, judecând după câți kilometri de PET-uri se formează anual pe râuri și după acumulările de pe câmpuri, la marginea șoselelor, pădurilor, gropi de gunoi spontane sau amenajate", spune Liviu Chelcea.
Îngrășămintele din pânza freatică
"Palierul social este la fel de important. În primul rând, este benefică pentru sănătatea publică, ȋncurajând consumul de apă. La 6-10 lei o sticlă de apă ȋn restaurant sunt suficienṭi oameni care probabil se gândesc de două ori dacă să ȋși ia. În al doilea rând, o astfel de măsură transmite mesajul că apa publică este de calitate bună, un lucru important ȋn contextul ȋn care apa de robinet, ȋn România și ȋn multe alte ṭări, a fost ṭinta unor campanii care ȋn esenṭă mizau pe faptul că nu este „sigur" să bei apă publică, introducând, prin generarea de teamă, costuri suplimentare, muncă suplimentară (căratul apei acasă) și panică ȋn rândul locuitorilor. Există localităṭi unde calitatea apei este, ȋntr-adevăr, problematică, așa cum este cazul ȋn regiunile de câmpie unde ȋngrășămintele agricole au ajuns ȋn pânza freatică. Știu o astfel de localitate din jud. Ialomiṭa unde primăria a ales să dea sticle de apă pentru copiii de până la doi ani, ȋn locul filtrării, o variantă care este și costisitoare pentru localitate și e poluantă. Dar ȋn majoritatea covârșitoare a localităṭilor din România apa este livrată curată, iar această lege ar putea să sporească ȋncrederea ȋn acest bun public esenṭial", mai spune Chelcea.
Apa îmbuteliată este asociată cu luxul
"Există legi ȋn acest sens ȋn majoritatea statelor care compun SUA. Dincolo de legi, este o practică extrem de răspândită ȋn Canada, Japonia, Grecia, ṭările scandinave. De fapt, singurele zone unde știu că există rezistenṭă la servirea gratuită de apă publică sunt chiar ṭările foste socialiste, unde probabil oamenii asociază luxul cu apa ȋmbuteliată. Ce se ȋntâmplă ȋn România este asemănător cu hiperconsumul de apă ȋmbuteliată din altă ṭări foste socialiste. Există, de asemenea, soluṭii de comercializare a apei potabile ȋn restaurante, ȋn Irlanda contra unui Euro primești apă de la robinet, evitând astfel cumpărarea apei îmbuteliate, dar acestea sunt mai rare. Legile sunt importante, dar la fel de important este faptul că marea majoritate a restaurantelor din alte țări găsesc utilă distribuirea gratuită de apă pentru satisfacṭia clienṭilor, care percep că e un semn al ospitalităṭii. Oferirea de apă de robinet nu este ȋn competiṭie cu cumpărarea altor băuturi", a mai spus Chelcea.
Vezi și: Reciclarea, o afacere de miliarde pierdută de România. Avertisment de la Comisia Europeană
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
