”Generația de Aur” este un punct de referință pentru fotbalul românesc, dar și pentru alte sporturi de echipă, și mulți ar avea ce să învețe dacă ascultă poveștile foștilor fotbaliști.
Gică Popescu, o figură emblematică, a explicat care a fost liantul ce i-a ținut împreună, chiar și la ani de când au jucat la echipa națională.
”Acesta a fost unul dintre punctele forte ale acelei generații, pe lângă partea sportivă, valoare individuală, ambiții personale. Aveam un grup incredibil de unit. Știți care a fost ancora importantă? Că liderii acelei generații, eu și Hagi, nu am fost niciodată așa (n.r. separați), am fost tot timpul împreună și în jurul nostru s-au strâns ceilalți, Ilie Dumitrescu, Dan Petrescu, cu el sunt prieten de la 16 ani, de când ne-am întâlnit la echipa națională de juniori, Stelea, Prunea, cu care am jucat la juniori, Lupescu.
Noi aveam un grup în care ne simțeam extraordinar de bine împreună. După meciuri nu ne împrăștiam, ci tot împreună și după meciuri. Ne duceam în discotecă împreună, la restaurant. Ne plăcea să petrecem timp, iar lucrul acesta este extrem de important, pentru că nu tot timpul am obținut calificări, am și pierdut calificări. Ori, în momentul în care pierzi calificări, tot împreună, în același loc. Noi eram foarte, foarte uniți”, a explicat Gică Popescu în emisiunea ”În fața ta” de la Digi 24.
FOTO: Agerpres
Gică Popescu și Gică Hagi, o relație de familie
”Cu Gică mă leagă mai multe, noi am stat pentru prima dată împreună, în cameră, la Steaua. În cele șase luni cât ne-am satisfăcut stagiul militar am jucat la Steaua, în anul 88. Aa stat cu el în cameră, apoi am jucat 15 ani pentru la echipa națională, am jucat la FC Barcelona împreună, și acolo a fost perioada în care noi ne-am atașat foarte mult pentru că, din păcate, pentru Gică, juca puțin. Cruyff (n.r. antrenorul FC Barcelona) declara că este cel mai bun străin din campionatul Spaniei, dar îl lăsa să joace cel mai puțin. Era un tip senzațional (n.r. Cruyff), dar avea și ciudățeniile lui.
Îl chemam la mine acasă, încercam să petrecem timp și să îl scot din apăsarea aia pe care o avea, fiindcă voia să joace. Gică a fost, tot timpul, și va rămâne un învingător, o persoană căreia îi place să joace, să facă performanță. Și nu juca, nu era foarte bine din punct de vedere psihic. Venea la mine acasă, așa am cunoscut-o și pe soția mea, venea în vizită la sora ei, soția lui Gică, și așa ne-am cunoscut”, a spus Gică Popescu.
Meciul cu Sevilla, ”un moment incredibil”
”Îmi aduc aminte un moment, jucam în deplasare la Sevillia, în Cupa UEFA, eu jucasem în campionat, dar aveam o mică jenă în zona inghinală, am plecat la Sevilla, și m-a întrebat Johan Cruyff: Ce faci? Poți să joci? I-am răspuns: Mister, nu știu. Dar cine intră dacă nu joc eu? Păi, îl băgăm pe Hagi, că e mai fresh. Am zic: Mister, nu joc. Mă păstrez pentru meciul de campionat.
Puteam să joc, dar voiam să aibă și Gică minute. I-am spus și lui asta. A intrat Gică, a dat gol, am făcut 1-1 pe stadionul celor Sevilla, m-a căutat cu privirea, în tribune, și i-a făcut semn cu pumnul strâns (n.r. de victorie). Un moment incredibil, acasă ne-a băgat pe amândoi, am bătut cu 4-1, am dat gol, și eu, și el”, a rememorat Gică Popescu.
Citește și: Gică Popescu, semnal de alarmă: Ăsta vă este apogeul? Asta vă doriți voi de la viață?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
