Ministerul Economiei a remis, pentru DC News, o serie de precizări în legătură cu foto: adevarul.ro[/caption]
Iată precizările transmise de Ministerul Economiei, în urma articolului Gerea preia afacerea lui Vosganian: Rezerva Cupru Min, vândută în pagubă, privatizarea, imposibilă:
- „Pretul propus pentru vanzarea concentratului de cupru este determinat in functie de cotatia bursei de metale din Londra (LME) pentru cuprul din concentratul de cupru, dar nu mai putin decat pretul minim pe tona de cupru din concentratul de cupru adjudecat in cadrul procedurii de selectie”;
- „Pretul minim adjudecat nu poate fi mai mic decat 6.900 $/t de cupru din concentratul de cupru si a fost stabilit in baza fluxurilor de numerar operationale pe o perioada de 5 ani si pe baza analizei stricte a continuării activităţii la CUPRU MIN si a obligaţiilor ce revin societatii din „Planul de măsuri”, încheiat cu Agenţia de Protecţie a Mediului. Acest pret minim este de fapt plata in avans a unei cantitati de concentrat de cupru pentru a asigura societatii resursele pentru continuarea activitatii si acoperirea costurilor pentru conformarea la cerintele de mediu, asigurarea fondurilor pentru cresterea productiei prin achizitionarea de noi echipamente si utilaje precum si modernizarea celor existente. Deci, investitia este necesara pentru asigurarea functionarii companiei in conditiile de conformare de mediu si eficienta economica maxima”;
- „Nu exista o limita maxima fixa a pretului pentru concentrat pe perioada contractului ci doar o limita minima (pretul adjudecat) care va fi aplicata cantitatii de concentrat de cupru livrata, dupa semnarea contractului. In concluzie, pretul la care se va livra lunar concentratul de cupru va fi determinat in functie de cotatia bursei de metale din Londra (LME) pentru cuprul din concentratul de cupru, dar nu mai putin decat pretul minim pe tona de cupru din concentratul de cupru adjudecat in cadrul procedurii de selectie”.
Principalele două idei care se desprind de aici sunt următoarele:
1. Cupru Min are nevoie urgentă de 40 de milioane de euro, pentru asigurarea funcționării companiei în condițiile de conformare de mediu și eficiență economică maximă. Bani care, se pare, nu au putut fi găsiți printre miliardele de euro împrumutate de România de la entițăți internaționale - FMI, Banca Mondială etc - începând cu 2009;
2. Avansul de 40 de milioane de euro, primit în schimbul a +/- 45.460 de tone de concentrat de cupru - cantitate ajustabilă în funcție de prețul de vânzare - nu îngheață prețul din următorii șapte ani pentru restul cantității, de 286.430 de tone de concentrat, ci doar pentru cantitatea inițială.
Cu alte cuvinte, România vinde în jur de 45.000 de tone de concentrat de cupru, în schimbul sumei de 40 milioane de euro, bani ce vor intra în contul statului până la data de 3 ianuarie 2014.
Cât pierdem din avans
Deci nu se îngheață prețul pentru toată cantitatea, ci doar pentru cele +/- 45.460 de tone de concentrat, respectiv aproximativ 10.000 de tone de cupru, care vor fi oferite pe parcursul unei perioade de șapte ani. Într-un asemenea interval, între februarie 2004 și februarie 2011, prețul cuprului a crescut de la 3.000 la 10.000 de dolari pe tonă. Rezultă o creștere medie de 1.000 de dolari pe tonă, în fiecare an. În dolari, avansul înseamnă aproximativ 55 de milioane de dolari.
Câștigătorul licitației din 5 decembrie va primi cantitatea de concentrat de cupru aferentă avansului astfel:
(a) anul 1 – perioada de grație (nu se fac livrări);
(b) anul 2 și anul 3 – livrări de 4.000.000 de euro (aprox 5.500.000 de dolari) anual. Pierderi de 1.250.000 de dolari în anul 2 și de 2.500.000 de dolari în anul 3.
(c) începând din anul 4 și până în anul 7 – livrări de 8.000.000 de euro (aprox 11.000.000 de dolari) anual. Pierderi de 7.500.000 de dolari în anul 4, de 10.000.000 de dolari în anul 5, de 12.500.000 de dolari în anul 6 și de 15.000.000 de dolari în anul 7.
În total, pierderi de aproximativ 48.750.000 de dolari, adică 35.640.000 de euro, față de situația în care - în conformitate cu datele prezentate anterior - Cupru Min ar vinde direct cantitatea de concentrat de cupru aferentă avansului, iar prețul pentru următorii șapte ani ar evolua precum cel din intervalul februarie 2004 - februarie 2011.
Soluții pentru salvarea Cupru Min:
1. Vânzarea Cupru Min: Statul român vinde compania cu totul - inclusiv licența de exploatare. Încasează o sumă importantă de bani, după care primește redevențe pentru cantitatea de cupru exploatată. Astfel, toate costurile și riscurile ar trece în contul eventualului cumpărător;
2. Contractarea unui credit bancar de 40 de milioane de euro: Statul român ar putea obține de la o bancă suma necesară pentru retehnologizarea Cupru Min. E greu de crezut că dobânda înapoiată băncii va depăși 35.640.000 de euro - adică 90% din valoarea împrumutului, cât am calculat că ar fi pierderile pentru concentratul vândut în contul avansului. În acest mod, statul român nu și-ar asuma nicio obligație. Însă problema în acest caz ar fi reprezentată de modul în care ar fi gestionate cele 40 de milioane de euro contractate. Se știe că managerii de stat, numiți în mare parte politic, sunt mai preocupați de propria bunăstare decât de evoluția companiei în fruntea cărora sunt trimiși. Astfel că riscul acestei situații este ca banii respectivi să fie folosiți în alte scopuri, decât pentru adevăratele nevoi ale Cupru Min. Dar dacă la Hidroelectrica s-a putut...
3. Vânzarea în condițiile prezentate de Minister: nu reprezintă o opțiune rea pentru statul român, în condițiile în care prețul va fi stabilit în fiecare lună, în funcție de bursa de la Londra, cu limita minimă stabilită la 6.900 de dolari pe tonă. Problema este ca aceste prevederi să fie trecute și în contract, pentru că în anunțul de vânzare nu sunt stipulate. În aceste condiții însă, întrebările care se pune este: De ce mai face acest contract investitorul? De ce să se lege la cap cu această cantitate pentru următorii șapte ani, dacă prețul va fi stabilit în fiecare lună? De ce să nu cumpere direct la prețul pieței, atunci când ar avea nevoie? Ori cantitatea primită în contul avansului reprezintă o afacere bună, privind raportul calitate-preț, ori prețul minim stabilit este avantajos pentru investitor. Ori, cel mai grav, nu am găsit nici în anunțul de vânzare, nici în precizările primite, un paragraf care să oblige viitorul investitor să și cumpere întreaga cantitate de 331.890 de tone concentrat de cupru. Astfel că, în aceste condiții, acesta s-ar putea mulțumi cu tonele de concentrat de cupru pe care le va primi în contul avansului, într-o perioadă de șapte ani, alegând să refuze restul cantității și blocând astfel și vânzarea către alt client. Câștigătorul licitației primește, într-un interval de șapte ani, în jur de 10.000 de tone de cupru, pentru care plătește 40 de milioane de euro. Acesta utilizează astfel Cupru Min pe post de depozit, de unde, în fiecare an trebuie să primească o anumită cantitate de cupru. Din anunțul de vânzare se poate vedea că cea mai mare cantitate primită în schimbul avansului îî revine investitorul începând cu al patrulea an. Asta în condițiile în care, după anii 2000, prețul cuprului a întregistrat creșteri spectaculoase de la an la an. Este foarte posibili ca cel care cumpără să dețină informații din care să reiasă că același trend va fi întregistrat și în următorii ani, alegând să plătească acum avansul și să primească tonele de cupru atunci când valoarea acestora va crește.
Așa cum am scris și în materialele anterioare, privatizarea Cupru Min va fi compromisă, în condițiile în care producție pentru următorii șapte ani este vândută.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
