România are cea mai bună defensivă din grupa de calificare. A primit gol doar de la Israel şi Elveţia, a reuşit să adune până acum 16 puncte, şi pare favorită la calificare. Mai ales că şi zeiţa Fortuna a fost de partea tricolorilor. Naţionala a plecat cu un punct nesperat din Elveţia, mai ales după ce gazdele de atunci au condus cu 2-0 până spre final, iar jocul rezultatelor a fost favorabil tot tricolorilor. După ce România a remizat cu Belarus, scor 0-0, aceştia au reuşit să "piardă" două puncte cu Elveţia. Au avut 3-1 în minutul 88, însă meciul s-a terminat 3-3. O fi fost ghinion egalul nostru cu ei, n-o fi fost... cine ştie?
Important e că România, din noroc în noroc şi din şansă în şansă, poate ajunge la Campionatul European. Cu Edi Iordănescu la cârmă. Puţin poetic, dacă ne gândim că ultimul antrenor care a calificat România la un turneu final a fost tatăl actualului selecţioner, Anghel Iordănescu, la CE 2016. Nici atunci nu am avut o evoluţie strălucită la turneul final, cum probabil nici acum nu am avea, dacă am ajunge acolo. Dar am fi acolo.
După meciul cu Andorra, nu m-am putut gândi decât la o declaraţie făcută de Alin Petrache, preşedintele Federaţiei Române de Rugby, cu privire la evoluţia Stejarilor la Cupa Mondială de Rugby.
"Aş dori să înţelegem contextul în care au venit aceste rezultate ale echipei naţionale. Au fost momente în care am reuşit să ne ridicăm la nivelul aşteptărilor, iar uneori nu am reuşit. Dar înainte de a judeca performanţa, trebuie să privim şi condiţiile în care noi am concurat. Ne-am măsurat forţele cu cele mai mari echipe din lume, echipe cu bugete mult mai mari şi cu condiţii de top. Cu toate acestea am reuşit să ne menţinem ca una dintre cele mai bune ale naţiunii române şi să concurăm în competiţii elitiste. De aceea trebuie să recunoaştem şi să valorizăm efortul fiecărui membru al echipei în parte. Apoi trebuie să cerem condiţii mai bune, o finanţare decentă. Pentru a concura la cel mai înalt nivel avem nevoie de resurse şi de sprijin. Noi vom continua să luptăm şi să aducem mândrie naţiunii noastre. Normal că nici mie, nici echipei, nimănui nu-i convin rezultatele. Trebuie să facem o analiză, să ştim cum stau lucrurile şi să vedem cum mergem mai departe. Dar din punctul meu de vedere faptul că România este în primele 20 de naţiuni ale lumii este ceva nemaipomenit. Suntem printre puţinele sporturi din România care încă se mai califică la o Cupă Mondială", a afirmat el, citat de Agerpres.
România, fără un joc strălucit, cu jucători care nu rup gura târgului nici măcar prin Arabia Saudită, ţară inundată acum de superstaruri ale fotbalului mondial, reuşeşte să rămână acolo. Jocul adoarme spectatorii, e clar. Dar să ne uităm şi la context. Echipele de club din România nu reuşesc să se califice în cupele europene, fotbaliştii români nu se adaptează la cluburile din străinătate, iar patronii care reuşesc să plătească salariile la zi pot fi număraţi uşor. Fotbalul românesc e în derivă, motiv pentru care calificarea naţionalei la Euro 2024 ar fi, probabil, cea mai mare performanţă din ultimii ani. Probabil de la acea semifinală de European obţinută de naţionala U21 în 2019.
I-am criticat de fiecare dată pe tricolori. Am văzut pe stadion meciul contra celor din Kosovo şi, cu excepţia ultimei jumătăţi de oră, am arătat ca o echipă mică, fricoasă. Selecţionerul, ca mulţi alţii înaintea lui, a insistat cu anumiţi jucători favoriţi, pe care nu îi mai numim acum. Şi insistă în continuare. Dar are noroc! Şi asta fără să fi împrumutat din obiceiul vizibil al tatălui său, care săruta toate icoanele din portofel pe banca de rezerve.
Şi tocmai norocul ăsta ne poate duce unde nu am mai fost de 8 ani. Şi unde nici nu pare că am avea şanse să ajungem altfel...
*acest articol reprezintă o opinie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
