Este mai mult decât un reportaj. E o poveste. Una încondeiată direct în stradă, scrisă din om în om. Un crâmpei de film. De film de viață. Un sertar cu amintiri din vremuri de demult. Un amestec de regrete, reproșuri și resentimente. O mărturie pe de-a'ntregul despre Brăila din timpul revoluției, o mărturisire ca o expirație rece despre diminețile cu trotuare înroșite, scântei, fum și bătăi pe marginea străzii, despre eroii-copii sub 20 de ani care au tras fără să știe de ce și pentru cine, despre groază, panică și confuzie. O poveste despre "vremuri mai bune, cu mai multe" - după cum ar zice cei mai mulți. O colecție de emoții de toate felurile, împletite cu spaimă, milă și dor. Mult dor. Dor de Ceaușescu și de fostul regim. Sau... să fie dorul după tinerețile apuse?
"Atunci am mâncat prima portocală din viața mea!", "Atunci mi-am făcut dantura, azi nu mai pot", "Dădea locuri de muncă la toată lumea!", "Învățământul era perfect pus la punct!" - sunt doar câteva dintre mărturisirile românilor care, spun ei, au dus-o inegalabil mai bine pe vremea lui Ceaușescu.
Nostalgii și nostalgici
Au trecut peste trei decenii de la revoluția din '89. Din păcate, cei mai mulți români cred că au trecut... degeaba. Am stat de vorbă cu cetățeni de toate vârstele, dintre cei care au apucat măcar câțiva ani de comunism. Aproape toți îl regretă pe fostul dictator. Îl plâng și azi, îi simt lipsa și spun că execuția din 25 decembrie a fost nedreaptă.
Le lipsește Ceaușescu sau, de fapt, le lipsesc anii tinereții cu toate amintirile și realizările de atunci? După cine suspină românii? După nea Nicu sau după timpul care nu se mai întoarce?
Nu știm răspunsul. Dar avem mărturiile celor care se declară, mai mult sau mai puțin, nostalgici după comunism. Și cred că cel mai iubit fiu al poporului a fost un patriot de neegalat și a făcut mult mai multe pentru țară decât fac cei aflați astăzi la conducere.
Unii recunosc că au plâns atunci când au aflat că soții Ceaușescu au fost împușcați! "Mă uitam la televizor și nu-mi venea să cred. Cel mai urât Crăciun! Păcat de tot ce-a făcut!", "Regret că l-au împușcat acolo ca pe un câine, când omul știa atâtea! Când îl vedeam cum dă din mâna aia și zicea "Totul pentru țară și popor!"..." Cât despre românii care nici nu vor să audă de acele vremuri… încap toți pe degetele de la o mână.
Amintire vie peste timp
Nicolae Ceaușescu va rămâne un reper vizibil în viețile noastre, o amintire vie în mințile tuturor, un capitol care nu a fost închis niciodată, o umbră pe obrazul patriei. România comunistă va dăinui mult timp pe frunțile celor trecuți de-o vârstă. Și asta pentru că acolo, în comunismul ăla din timpurile amețitoare de atunci, sunt începuturile noastre, micile bucurii, clipele care n-au cum să se mai întoarcă vreodată, oamenii de care ne-am despărțit, familiile în care ne-am născut, dascălii sub care am crescut, tovarășii cu care am trăit, fabricile, uzinele, întreprinderile, șantierele și combinatele în care am muncit… Acolo și atunci ne e trecutul. Cu tot cu Ceaușescu și cu păcatele lui.
Pendula lui '89 încă mai bate prin noi, timpii învechiți fără de niciunele sau, după caz, cu de toate încă mai sună în pieptul unora, adevărurile încă mai au nevoie de guri care să le rostească, căci ziua de mâine nu va putea niciodată să se cheme “mâine” fără de cea de ieri.
România va purta mereu, pe undeva la loc bine știut, un dor ascuns de Ceaușescu și de fostul regim, oricâte ar mai veni peste noi și oricâți s-ar perinda la putere. “Aveam mai puține, dar aveam mai mult. Ceaușescu a făcut cât nu va mai face nimeni nici într-o sută de ani” – cum a zis unul dintre cei cu care am vorbit dar nu a dorit să apară pe cameră. E clar. Suntem o națiune de nostalgici. Încă îl iubim pe Tovarășu', încă îl regretăm și încă mai visăm că vom avea din nou ce-am avut altădată și vom putea din nou ce-am putut cândva, în vremuri de demult.
Mai jos, filmul complet:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
