Tudor Ciuhodaru atrage atenția despre pericolele clorului din apa de la robinet, la ce pericole ne expunem și ce este de făcut.
Mai jos redăm întreaga postare a Dr. Tudor Ciuhodaru:
"Clorul din apa de la robinet: când e periculos, ce trebuie să știți:
1. Clorul este folosit pe scară largă atât ca dezinfectant cât şi pentru purificarea apei. Din 1904 clorul a devenit metoda standard de dezinfecţie a apei. Procesul cunoscut sub numele de clorinare (de fapt o adăugare de clor în apă) și este metoda cea mai utilizata în România dar și în lume pentru dezinfectia apei (pentru distrugurea unor bacterii precum E.Coli și a preveni transmiterea unor boli grave prin apă-dizenterie, febră tifoidă). Este folosit și în tratarea apelor uzate (epurarea apei) dar și ca dezinfectant în piscine.
2. Legea apei potabile 458/2002 stabilește clar pentru clorul liber rezidual o valoare cuprinsă între ≥ 0,1 mg/l – ≤ 0,5 mg/l, cu observația că acest interval trebuie respectat în întregul circuit al apei potabile.
3. Mirosul de clor e dependent de temperatura apei- așa că iarna mirosul este mai pregnant (deoarece clorul este mai stabil în apă rece, descompunându-se mai lent).
4. Este suficient să puneți apa rece într-un vas în cameră (unde temperatura este peste 20 de grade) iar mirosul va dispărea relativ repede.
VEZI ȘI Scandal apă Bucureşti. Chirieac: Slăbiciune înspăimântătoare a statului român
Efecte posibile asupra sănătății:
1. Clorul reacţionează cu apa din ţesuturi formând acizi oxigenaţi (acid hipocloros), fiind astfel un iritant puternic pentru ochi, piele şi mucoase.
2. În fiecare an 20.000 de copii cu vârste sub 6 ani sunt afectați de inhalarea vaporilor de clor şi sau sunt intoxicaţii cu această substanţă pe care o întâlnim în componenţa a tot mai multe produse pentru curăţenie. Cunoscut uzual sub numele de clor, hipocloritul de sodiu se poate confunda foarte uşor cu apa şi poate fi inghiţit accidental de către copii.
3. Gravitatea intoxicației/leziunilor este proporţională cu concentraţia (doza), durata și calea de expunere (inhalatorie/cutanată sau digestivă) dar și de conţinutul în apă a ţesuturilor expuse.
4. Grupele de risc includ vârstele extreme (copiii!) precum și persoanele cu afecţiuni preexistente pulmonare (astm, bronşite cronice) sau dermatologice sau alergice ce sunt mult mai sensibile la acțiunea toxicului.
5. Simptomatologia apare rapid (uneori din primele secunde după expunere) în funcție concentrație și calea de pătrundere în organism:
a) Cele mai frecvente intoxicații sunt prin inhalare (chiar și in timpul dușului) și în doze mici și produc în general efecte iritative la nivelul căilor respiratorii- tuse, strănut, senzație de constricție toracică, respirație șuierătoare dar, mai ales la astmatic, pot declanșa sau agrava crizele severe. Nu sunt excluse fenomenele hipersecreție bronișcă, bronșită de edem pulmonar toxic cu potențial letal (mai ales în cazul expunerilor repetate la doze mari).
!!! Pneumonia chimică şi edemul pulmonar toxic pot apare chiar după o latenţă de 12-24 de ore.
b) Contactul cu tegumentele sau ochii duce la iritarea pielii sau ochilor manifestate prin înroșire, senzație de mâncărimi intense, prurit, lăcrimare și blefarospasm, erupții cutanate și chiar exfolieri tegumentare. Nu sunt excluse (doze mari) arsurile chimice.
c) În cazul ingestiei pot aparea gastro-enterocolită toxică cu grețuri, vărsături, dureri epigastrice, crampe abdominale și diaree.
Atenție !!! Se poate ajunge la :
d) tulburări metabolice care pot varia de la alcaloză uşoară (datorată hiperventilaţiei) până la acidoză respiratorie cu hipoxemie profundă şi acidoză metabolică hipercloremică;
e) pneumonie chimică şi edem pulmonar (pot apare după o latenţă de 12-24 de ore);
f) chiar stop cardiorespirator se poate produce secundar hipoxiei;
Primul ajutor:
1. Decontaminarea (îndepărtarea toxicului) este esețială.
2. Prioritară este scoaterea victimele din zona contaminată evitându-se expunerile ulterioare.
3. Se asigură menţinerea funcţiilor vitale ale victimelor (ABC-ul, suportul vital de bază trebuie predate de la școală la orele de prim ajutor așa cum prevede legea Ciuhodaru).
4. Managementul intoxicației inhalatorii acute de clor este simptomatic şi suportiv și include : repaus; oxigen și eventual bronhodilatatoare (salbutamol).
5. Contaminarea secundară de la indivizii expuşi la clorul gazos este improbabilă deşi clorul poate condensa pe piele şi să contamineze astfel tegumentele neprotejate.
6. Leziunile oculare vor fi tratate de medicul oftalmolog după clătire abundentă cu apă. Lentilele de contact vor fi îndepărtate şi spălate cu apă caldă sau ser fiziologic.
7. Decontaminarea pielii, dacă este necesară, va fi executată folosind sistemul de spălare ştergere cu detergenţi diluaţi (10 ml lichid de spălare la 10 litri de apă). Arsurile necesită tratament de specialitate.
8. Toate hainele trebuiesc îndepărtate. Ele vor fi plasate în saci de plastic marcaţi şi sigilaţi pentru a preveni contaminarea ulterioară.
Rețineți:
1. Cea mai ieftină și eficientă metodă rămâne prevenția.
2. Nu utilizați surse de apă ce ridică suspiciuni și preferați consumul de apă verificată.
3. Clorul (mai precis hipocloritul de sodiu) trebuie depozitat în spații care să nu fie accesibile copiilor (se poate confunda foarte uşor cu apa şi poate fi inghiţit accidental de către copii).
4. Noțiunile de prim-ajutor trebuie predate de la școală -așa cum prevede Legea Ciuhodaru- depusă în parlament", a scris Tudor Ciuhodaru pe Facebook.
CITEȘTE ȘI Apa Nova. Radu Tudor: Ministerul Sănătății s-a compromis definitiv
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
