"Cam 80% dintre oameni, dintre noi, respirăm superficial, adică în piept. Respirația sănătoasă și benefică pentru noi este respirația abdominală și respirația conștient conectată. Faptul că noi respirăm doar ca să supraviețuim nu ne aduce beneficii. Doar ne ținem viața așa, pe pilot automat.
În momentul în care înțelegem, învățăm și ne antrenăm practic respirația, lucrurile se schimbă. Pentru că ceea ce nu am fost obișnuiți să facem timp de 10, 15, 20, 30, 40 de ani, e nevoie să antrenăm. Nu vom reuși doar pocnind din degete să respirăm conștient conectat. Poate că sună pompos, dar este destul de simplu. Putem să facem asta oriunde, chiar și acum, sau când suntem la volan, acasă, ne uităm la un serial sau gătim. Pur și simplu ne aducem aminte: „Cineva a zis să respirăm conștient conectat.”
Cum facem asta? Inspirăm pe nas, ducem aerul jos în abdomen, simțim cum se extinde abdomenul și expirăm ușor pe gură. Secretul este să expirăm un pic mai mult decât inspirăm. Facem împreună un test: ne punem mâna pe abdomen, inspirăm pe nas, simțim cum se extinde abdomenul și când expirăm, tragem de buric.
Avem nevoie doar de câteva respirații. Ce facem? Facem un switch imediat și trecem în modul de relaxare. De fapt, ne calmăm sistemul nervos.
Vreau doar să fac o mică paranteză. Taina asta a respirației am descoperit-o acum 2 ani. Culmea, nu e culmea, pentru că nimic nu este întâmplător. Atunci când tatăl meu a plecat cu o ultimă respirație, cum ai spus și tu, venim cu o respirație și plecăm cu o respirație, am înțeles că asta este cea mai importantă moștenire pe care mi-a lăsat-o tata. Să merg mai departe, să studiez și efectiv să descopăr respirația. Și mă fascinează, pentru că un proces atât de simplu, pe care noi îl ignorăm și îl luăm ca de la sine înțeles, poate să facă atâtea minuni în viața noastră.
Mama mea m-a întrebat la un moment dat: „Mama, tu iei ceva? Nu te mai recunosc.” Ea a văzut o transformare fantastică în mine. Și transformarea aia este, în primul rând, în zona de calm.
Înainte eram o persoană foarte agitată, foarte activă, mereu pe grabă. Nici nu reușeam să termin cuvintele, pentru că aveam prea multe de spus. Acum chiar spun: am învățat să trăiesc încet. Cum? Învățând să respir, să fiu conștient conectată, să fiu prezentă în „azi”", a explicat Luiza Ciurlea, coach în respirație.