"Erau clădirile acelea la cărămidă roșie și cu niște spații între ele, unde mai aruncau câte un lighean, așa. Deci locuințe una după alta. Era marea masă a oamenilor aduși de la țară la oraș, pentru a munci în marea industrie engleză. Revoluția industrială a creat această masă pe care o prinde Marx când scrie. Iar Engels scrie lucrarea lui, Situația clasei muncitoare din Anglia, extraordinară, pe bază de anchete ale comisiei de muncă, ale Parlamentului, totul e documentat. O situație îngrozitoare, prin care ei își justifică nevoia de partid politic al clasei muncitoare și de luptă pentru eliberare de sub capital.
La un moment dat, Marx chiar așa spune: capitalul devine o forță ca un zeu, o forță supraomenească, și răul este și sus și jos. Jos este pentru că omul muncitor trăiește după cum i se dictează de către cel care i-a cumpărat forța de muncă, practic stăpânul lui, l-a cumpărat, și toată viața lui și toată munca lui o face în condițiile definite de celălalt, iar celălalt nu trăiește nici el cum și-a dorit, ci în funcție de legile capitalului, pentru că dacă nu face ce trebuie, dă faliment. Iar ăla devine, spune Marx, un fel de mașină de adiționat capital, altă formă de înstrăinare! Deci ăsta devine mașină de produs mâncare zilnică pentru el și familia lui, celălalt, sus, devine mașină de adiționat capital. Două ființe înstrăinate.
De aceea spune Marx, la un moment dat, proletariatul, pentru a-și manifesta umanitatea și personalitatea trebuie să răstoarne capitalul. Deci este singurul loc – în Bazele economiei politice apare – unde Marx dă o motivație morală. De tip moral! Eu nu pot să am autonomie morală, cum cerea Kant, da? O valoare fundamentală a epocii moderne, autonomia morală a individului. Nu pot să am pentru că sunt exploatat de unul care mi-a cumpărat forța de muncă. Și munca mea e exploatată de el. Îmi dă o parte cât să trăiesc și să pot să vin a doua zi la muncă, și restul își însușește. Asta e teoria marxistă a exploatării capitaliste.
Or în epoca postindustrială nu îi mai vezi pe ăștia, muncitorii nu mai arată ca-n Emile Zola, în „Germinal”, și atunci, stai să te gândești: „Nu mai e capitalism, nu mai e exploatare”, pentru că oamenii aceștia trăiesc bine, își permit să aibă o mașină sau chiar două, își permit să aibă o casă frumoasă, să facă niște concedii în afara țării, și zici: „Păi unde e exploatarea? Că ăștia trăiesc bine!”
Exploatarea este că rata de valori la ora actuală, când s-a ajuns la IT, este de 400%. Sau nu, de 14 ori mai mult oprește angajatorul decât îi dă angajatului. Deci partea pe care o dă angajatului e de 14 ori mai mică", a explicat prof. Dumitru Borţun.
Prof. Dumitru Borţun, despre corporaţiile multinaţionale: Unii pot cumpăra nu guverne întregi, ci parlamente
"Deci sărăcie continuă să fie. Și inegalități continuă să fie, mai ales într-o țară ca România și toată zona aceasta a Europei, între orașe și sate, între șansele care nu sunt nici pe departe egale. Știți foarte bine, sunt înspăimântătoare cifrele de la evaluare: câți copii din mediul rural ajung să meargă mai departe și să facă o facultate? Deci temele mari ale stângii, stângii clasice, social-democrate, sunt încă în picioare", a punctat Ionuţ Vulpescu.
"Fenomenele sunt în picioare, da, dar nu le mai tratează nimeni. Pe de o parte este moda americană, care trebuie să vorbească despre relațiile interculturale, despre relațiile dintre comunități, fiindcă la ei asta e problema, sunt etniile acolo, care s-au dus din zeci de mii de părți și s-au întâlnit, etnii diferite, culturi diferite, religii diferite. Și pe de altă parte este această încorporare a stângii de către marele sistem capitalist, care a trecut pe neoliberalism.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
