"Eu am decis ca la 16 ani de la debutul oficial sa ma retrag din "industria muzicala" din Romania. Am decis sa merg mai departe cu altii. Asta nu inseamna ca n-am sa mai cant, ci doar ca nu o sa mai am de-a face cu "structurile" de aici. M-am "reinventat digital intr-un alt fel de spatiu: https://www.cdbaby.com/Artist/FlorinChilian", a spus artistul.
"2001 si Iubi - Interfata la realitate. Doar ca nu atunci a inceput aventura.
Au trecut 23 de ani.
In 1994 am decis sa renunt la o slujba prea bine platita pentru a incerca sa pun in muzica tot ce stiam eu despre lume. Mi-am vandut masina de fitze, mi-am luat un trabantel care a devenit vedeta cu mult inaintea mea, am daruit tot, dar tot ce aveam in casa de la mobila la electrocasnice ramanand cu cada, o lustra si o tapiserie daruita demult candva de Radu Geambasu, un vechi prieten si m-am pregatit sa fac foamea. Asteptarile nu mi-au fost inselate. Au urmat ani intregi de eforturi aiuritoare.
Am dormit pe jos pe niste asternuturi ajunse cat un servetel de subtiri din cauza atator spalari. O ceapa mica, cat un pumn de bebelus pusa la copt pe o plita de aragaz improvizata pentru ca aragazul, frigiderul, toate celelalte fusesera daruite la gandul ca daca tot ma cred atat de buric al pamantului, cu siguranta am sa la mai fac o data, doar ca de data asta numai din ce credeam eu ca este adevarat – din visele mele si nu din banii primiti de unul cu care nu aveam nici un fel de legatura, un tampit care-mi traia viata vanzandu-mi-o ieftin pe bani multi, la un serviciu care nu avea nimic in comun cu mine. Ceapa aceea trebuia sa imi ajunga si sa-mi tina de foame o zi intreaga. Imi ajungea", a mai spus Florin Chilian.
Am scris "Lumi albe"
"Amidon. Prea multi cartofi prajiti si m-am imbolnavit, fireste de la atatea tarlale de cartofi mancate doar pentru ca pe atunci cartofii erau cel mai ieftin aliment.
Am scris "Vecina de sus"
O prietena doctorita m-a tratat, m-a facut bine si mi-a interzis cartofii. Grasimi saturate. Herghelii intregi de porci mancate. Slaninuta afumata. Un kg costa 20 de lei si trebuia sa imi ajunga doua saptamani. Fara paine. Prima grija erau cheltuielile casei, facturile de toate zilele. Painea era un lux. M-am imbolnavit din nou, normal.
Am scris "Chiar daca.."
Buna mea prietena doctorita m-a luat, m-a tratat, m-a facut bine si mi-a interzis slaninuta. Doua nise de ulcer. Boala boiereasca dar timpurie facuta devreme. Mi-am inchiriat mica garsoniera unei doamne a noptii. Am stat pe la prieteni, neamuri, alti prieteni, am impartit un apartament cu cineva in chirie prin zona Faur poarta 4...
Unii m-au pus sa le fac WC in curte pentru a mai putea sta la ei. Am facut WC-ul, este perfect functional si acum.
Am scris "Termopane" si puneam deoparte banii pentru studio. M-au gonit de acolo pentru ca stateam toata ziua si nu faceam nimic. Era intolerabil.
[citeste si]
Altii imi dadeau sa mananc paine mucegaita pentru ca uitasera de painea calda, aburinda pe care tocmai ce o cumparasera pentru familie. Am mancat painea plina de mucegai ca na, era de la rude, data cu toata dragostea.
Am scris "Ursitoare" si puneam deoparte banii pentru studio. Voi stiti piesa asta dupa un alt fel de nume, ceva gen sub pelea mea. Ma rog, fiecare cu pelea de le-a dat-o pe obraz parintii, mai groasa, mai talpa, mai de pork. Ca viata.
Am stat la o prietena, doar ca se indragostise de curajul meu nebunesc de a face ceva cu adevarat si cum nu am vrut sa trisez am plecat. Am dormit in trabant, pe strazi. Mi-au spart trabantul hotii si mi-au luat tot ce aveam in el, toata viata mea. Am intrat singur in casa peste tigani noaptea la 12 pentru ca politistii erau prea speriati sa faca ceva. Mi-au adus tiganii toate lucrurile inapoi.
Am scris "Pasaport pentru suflet" un cantec fara cuvinte.
Am trisat, am inselat, am manipulat si am furat.
Am scris "Cantecul lui Tanase"
M-am bucurat de prietenia adevarata. Mihai Ivan m-a luat sa stau cu el si prietena lui pentru ca venise iarna si se temea ca am sa ma trezesc mort ingropat in zapada. Mi-a furat rebusul cu surpriza la care ma munceam de o luna si s-a incuiat in closet. Avea omul o treaba de facut, si se plictisea. De nervi am scris iar.
Asa am scris Zece.
M-am indragostit si m-am mutat la ea mai apoi. Am intrat pe usa. Mi-a dat lucrurile pe geam cand am plecat. Ca-n viata. Am scris "So why" si puneam deoparte banii pentru studio. Am adunat suficienti bani si am intrat in studio. La jumatatea albumului omul imi zice: "Daca nu ma platesti dublu, nu mai fac nimic. Trebuie sa nasca nevasta-mea."
Scriam "Neam de eroi"
L-am platit. Asa a trebuit sa mai stau cca un an plecat de acasa.
M-am intors in curtea in care stateam. Un vecin Costel Cosdos, m-a luat sa stau la el cand a vazut ca dorm in trabant langa casa mea. Mi-a dat camera unuia dintre copiii lui. Dan Teodorescu m-a rugat sa-l ajut cu o chitara pentru Luna. Ovidiu Mihăilescu mi-a dat chitara lui pentru Dan si Dan a plecat la concurs. In spatele unui sifonier Dan avea o chitara veche, foarte frumoasa dar cam sucita de ani pe care vroia sa o vanda. Mi-am vandut chitara mea pe 50 de dolari, am platit avansul si asa mi-am luat chitara in rate. 50 de dolari pe luna plateam. Si acum cant cu ea. S-au mai adaugat 4 luni de dormit prin lume.
Am intalnit oameni minunati care m-au ajutat cu bani sa termin primul album Iubi – Interfata la realitate. In 1997 a fost gata. Am fost refuzat de toate casele de discuri patru ani la rand. Nici gratis nu-l acceptau. Nici daca le dadeam spaga nu-l vroiau. In cele din urma, in 2001, pentru a-l publica am platit pana si carcasele de plastic, si cd-urile, si hartia de la tipografie, si hologramele, pana si pe cel care punea tipla peste CD-uri dar am reusit! L-am publicat! Dupa un an l-am cumparat inapoi si iar l-am platit, o data si inca o data fata de cat primeam de la casa de discuri pe el. Acum insa deja aveam cu ce. Incepusem concertele pe bani castigati numai din visele mele, din muzica mea.
Am scris mult, am renuntat la si mai multe cantece gata scrise doar pentru ca avem eu impresia ca semana cu ceva si nu vroiam sa fur muzica, sa copiez, sa plagiez. Acum este o alta lume, o lume in care toata lumea fura, copiaza, plagiaza fara jena, rusine sau frica de consecinte. Eu am ramas la fel. Asta este un alt motiv, pe langa cel financiar, pentru care scot atat de rar albume noi", a mai povestit Florin Chilian.
Melodia "Zece", un fenomen
"Mai tarziu, in anul 2008 l-am republicat pe Iubi. Toata lumea ma intreba de ce nu scot ceva nou si de ce tin neaparat sa relansez un album vechi de 7 ani. Pentru ca vreau sa va fac demonstratia ca sunteti prosti. Ca sunteti orice, dar nu manageri de case de discuri, le raspundeam fara ezitare tuturor, intotdeauna. Acum managerii au ajuns sa faca felicitari cu casele de productie muzicala.
In mai putin de doua luni Iubi – Interfata la realitate a luat disc de aur si de platina pentru vanzari. Este albumul care a castigat cel mai repede in istoria noastra muzicala de dupa revolutie cele doua distinctii.
Am scris decalogul. Sunt si acum singurul om de pe pamant care a pus vreodata cele Zece porunci pe muzica laica.
Doi ani de zile toti directorii de programe muzicale din Romania au refuzat sa difuzeze Zece pentru ca nu e comercial, pentru ca ma credeam Bach si pentru ca ce-i aia doar un pian si-o voce?! Pentru ca nu mai eram demult in secolul 16, muzical vorbind.
Giovani Francesco l-a difuzat o saptamana la MTV si Zece, datorita vanzarilor, a schimbat softul de la fabrica de CD-uri, acolo unde un „titlu" iesea automat din productie dupa 6 luni. Va amintiti sigur moda cu disc de vara la mare si disc toamna de colinde pentru la iarna. Zece a schimbat obiceiurile de nunta, botez, inmormantare din Romania. Zece a fost imprumutat, furat de Guvernul Romaniei. M-am batut parte in parte cu sistemul si am castigat, nu am invins, dar e ok.
Zece se vinde si acum la 13 ani de la lansare si la 20 de ani de cand l-am scris. Zece a fost primul videoclip romanesc care a facut milionul si zece milioane de vizualizari pe youtube. Asta inainte ca acestea sa poata fi cumparate si sa faci 34 de milioane in doua ore. Am intalnit multi „Zei" ai radioului si televiziunii in anii acestia. Oameni care schimbau destine cu un nu, cu un da. Oameni fara de care nu rasarea soarele a doua zi in industrie.
Daca nu au disparut cu totul atunci sunt atat de prafuiti, igrasiosi si rancezi ca ti-e frica sa te apropii de ei ca nu cumva sa te imbolnavesti de hepatita C, prin proximitate. Zece a ramas.
Am mai facut un album, dupa ADHD-ul meu deja cunoscut, deficit de atentie care nu ma lasa sa cant fara textele mele in fata si chiar si asa se intampla sa uit unde sunt in melodie. Doar muzica nu o uit niciodata, sau, ma rog, aproape niciodata.
„Autistul, nu-l mai goniti pe Brancusi" este ultimul album din muzica romaneasca ce a castigat disc de aur si de platina pentru vanzari.
Nici o piesa de pe acest material nu a fost difuzata pe nici un fel de media din Romania. Nici macar o secunda dintr-o melodie, nimic si totusi. Mai stiti zeii despre care va vorbeam la Zece?! Tot meritul lor este. Mereu aceiasi, mereu altii, doar ca acum s-au rafinat in privinta refuzului de a difuza muzici de ale mele la radio sau tv. Chiliane tata, imi spun, romanii-s prea prosti pentru muzica ta. Trimite-o tata afara, cant-o in engleza, ca acolo o sa sparga. Dupa aia o dam si noi aici la radio in Romania", a mai zis îndrăgitul artist.
Două noi albume
"Acum am gata doua albume noi noute. PlanSuRasul si Pre@Clasic. 5 albume in 23 de ani. Putin pentru unii. Suficient pentru altii care stiu valoarea creativiatiii si a originalitatii in muzica. Nu-i vorba ca proiecte noi si piese de inca fro zece albume am gata scrise, doar ca nu stiu daca am sa le mai pot publica vreodata. Asta este o alta discutie. Unul dintre albumele astea va schimba curand perceptia si accesul la muzica clasica la nivel mondial. Muzica de camera, scrisa in maniera preclasica, o dantelarie a la' Mozart pentru quartetul clasic de coarde, cel cu doua viori, viola si violoncel.
Problema este ca cu Pre@Clasic-ul a trebuit sa inventez un nume pentru acest nou gen muzical. De o luna discut cu americanii... Nu pricep si pace. Nu pot depasi perplexitatea care i-a cuprins in fata acestui material si e infinit de greu sa pui tu ca roman langa genurile muzicale deja consacrate inca unul.
Preclassic Chamber Music – i-am spus. Nu a inteles numeni nimic, doar ca au fost extrem de incantati de ce auzeau. Oamenii din Germania de la fabrica unde am facut vinilurile, englezii, austriecii... Am primit felicitari si din america. Un francez a luat un Jet cu inca cativa amici si a venit epecial in tara sa facem un spritz si sa ma cunoasca, sa se convinga el si ei ca sunt adevarat...
Surprindere, uluiala, gelozie pozitiva, colegiala, mandrie la unii... Astea sunt reactiile nascute de acest nou gen muzical prezent pe Pre@Clasic.
Asa ca, acestea fiind spuse dragilor, imi iau ramas bun de la „industria muzicala" din romanica, ma digitalizez si ma mut in spatiul cibernetic. Consider ca nu am nici un fel de datorie aici ba din contra.
Voi nu stiti dar eu, ca atatia alti colegi de-ai mei am tinut familii intregi, amante si copii din flori la scoli inalte din strainataturi.
Am creat infloritoare afaceri imobiliare, am sponsorizat retele de clinici de sanatate private. Am construit spitale si am cumparat pentru cei ce ne furau banii, cu banii nostrii cluburi de fitze in tot felul de centre vechi si nu numai. Poti face destul de multe cu 50/70 de milioane de euro, cat intra anual in conturile acestor organisme de colectare si gestionare a drepturilor de autor si conexe.
Eeeh... dar cate nu s-au facut aici in romania cu zecile de milioane de dolari si euro furati prin organismele de colectare si gestionale ale drepturilor de autor si conexe ale artistilor", a mai zis Florin Chilian.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
