Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis, în unanimitate, că România a încălcat drepturile a doi supraviețuitori ai Holocaustului, Leonard Zăicescu și Ana Fălticineanu. Curtea a constatat că rejudecarea și achitarea, în anii '90, a doi ofițeri români condamnați anterior pentru crime de război și crime împotriva umanității au constituit o încălcare a art. 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) coroborat cu art. 14 (interzicerea discriminării) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cauza de pe rol
Zăicescu și Fălticineanu au fost victime ale persecuției evreilor din România din timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Zăicescu a supraviețuit Pogromului din Iași din 1941, în timp ce Fălticineanu a fost plasată în ghetou. Ambii au fost martori la atrocitățile comise de ofițerii români, inclusiv deportarea evreilor și participarea la pogrom.
Cauza privește rejudecarea și achitarea în anii 1990 a doi ofițeri, condamnați în 1950 pentru crime de război și crime împotriva umanității săvârșite prin implicarea lor, printre altele, în persecuția evreilor români în anul 1941, în special prin participarea lor în Pogromul de la Iași, al cărui supraviețuitor este Leonard Zăicescu, dar și prin plasarea unui mare număr de evrei în ghetouri, situație în care s-au aflat ambii reclamanți.
Zăicescu și Fălticineanu au sesizat CEDO, argumentând că rejudecarea și achitarea ofițerilor au cauzat suferință emoțională semnificativă și au subminat demnitatea lor.
Decizia CEDO
Curtea a admis cererea reclamanților, constatând că rejudecarea și achitarea ofițerilor au constituit o încălcare a art. 8 din Convenție. Curtea a considerat că aceste acțiuni au cauzat reclamanților sentimente de vulnerabilitate și umilire, deoarece au creat impresia că aceste crime nu au fost niciodată pedepsite: "Turning to the circumstances of the present case, the Court notes that the applicants stated that they had felt humiliated and traumatised because of the revision of historically and judicially established facts that, in their opinion, had amounted to a denial of the ethnically motivated violence of which they had been victims during the Holocaust".
Curtea vorbește, de asemenea, și despre traumele suferite de reclamanți: "In conclusion, the Court finds that the authorities have never officially brought to the attention of the publicthe acquittals (see paragraphs 123-126 above). The applicants found out about them by accident, manyyears after they had taken place. Furthermore, the judgments given as aresult of the retrials in 1998 and 1999 were not accessible to the public and the applicants had initially been refused access to those judgments. TheCourt considers that these elements, coupled with the findings and the reasoning offered by the Supreme Court of Justice for its acquittal decisions (see paragraphs 148-150above), could have legitimately provoked in the applicants feelings of humiliation and vulnerability and caused them psychological trauma".
Curtea a respins, cu majoritate de voturi, plângerile formulate în legătură cu art. 3 (interzicerea torturii) coroborat cu art. 14, considerând că tratamentele inumane suferite de reclamanți au avut loc înainte de intrarea în vigoare a Convenției.
Curtea a obligat România să plătească reclamanților 8.500 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli de judecată.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu