“Ipocritelor mustăcioase, staţi cu fundul pe canapea şi vă roade pe voi de ce m-am dus eu la Viena? Cum, cum să ai tupeul să judeci un om şi să îl pui la zid când tu stai la căldurică şi cu mâncărică? Trebuia să merg pe front, nu la Viena, aşa-i? Iar voi, ipocritelor, să mâncaţi floricele cu telefoanele în mână şi să scrieţi în comentarii că sunt nebună şi că vreau să fiu în centrul atenţiei. Una mi-a scris cum am îndrăznit eu să merg într-o vacanţă romantică cu soţul meu, când ei nu îi arde nici de *** în aceste momente. Nici mie. Te-ai liniştit ? Deplasarea la Viena nu a fost romantică deloc. Ieri, aproape, m-am prăbuşit pe stradă când l-am sunat pe unchiul meu din Ucraina care, împreună cu toată familia, puneau cartoane în geamuri ca noaptea să nu se vadă că este lumină în casă şi îşi pregăteau şi culcuş în beci.
"Maimuţelor, ştiţi sentimentul acela când cineva dintre apropiaţi se află în pericol de moarte şi tu nu poţi face nimic?"
Până ieri au fost toţi puternici şi stăpâni pe situaţie, însă la auzirea veştii că au intrat şi cecenii alături de trupele ruse, au clacat! Soldaţii ceceni sunt cei mai cruzi: nu au mamă, nu au tată! Maimuţelor (v-am catalogat aşa pentru ca doar minaţi comportamentul uman, dar nu sunteţi OAMENI), ştiţi sentimentul acela când cineva dintre apropiaţi se află în pericol de moarte şi tu nu poţi face nimic pentru că nu poţi? Nu pentru că nu vrei, ci pentru că nu poţi!!! Tot ce puteam să fac este sa fiu tare, să le ţin psihicul ridicat! Am vrut să îi iau pe toţi la mine, când a început atacul, dar sunt la 600 de km de graniţa României şi nu au mai apucat să plece pentru că drumurile erau blocate, benzina se raţionalizase la 20 de litri per şofer, iar bărbaţii până în 60 de ani nu au mai avut voie să părăsescă ţara.
"Am fost într-o permanentă legătură telefonică cu ei"
Singura soluţie a fost ca toată familia să se adune într-un singur loc care, până în acest moment, nu a fost ţinta atacurilor, dar panica şi spaima sunt mari! Au rămas fără internet. La tv, ştirile apar cu întârziere. Aşa că, în toată această perioadă, am fost într-o permanentă legătură telefonică cu ei, furnizându-le imediat veştile şi s-au remontat psihic când i-am anunţat că regimentul cecen a fost anihilat de trupele de elită ucrainene. Mădălin a insistat să mergem totuşi în deplasarea pe care o programasem de ceva timp, ca să mă ţină cu psihicul sus şi să pot fi un sprijin moral puternic pentru ai mei din Ucraina.
"Am plâns până aproape de leșin"
Am plâns, de joi, aproape permanent. Am plâns până aproape de leșin, de teamă pentru rude, familie, pentru Moldova, pentru România, pentru noi toti… Trebuia sa fac asta și într-o fotografie cu soțul meu sau în 2-3 stories pe care le-am postat de la Viena? Dacă m-aș fi filmat plângând și as fi făcut publice acele momente, m-ați fi răstignit, acuzându-mă că cerșesc milă și că sigur caut mai multă notorietate. Ați avut vreo reacție, până acum, față de copiii care au murit sfârtecați de bombe în Irak, în Siria sau față de cei care mor zilnic de foame în Africa (cu miile) ? Ați avut grijă de copiii săraci din România sau aceștia nu merită ajutați? Încă ceva … Sunt dezgustată de acele persoane care postează doar pentru că acum e un trend să fii alături de victimele războiului, exploatând la maxim, in propriul lor beneficiu de imagine, o tragedie imensă!", a scris Cristina Șișcanu pe Facebook!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
