CCR a dat publicităţii joi motivarea deciziei din 3 iulie prin care a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, generat de neconstituirea de către Instanţa supremă a completurilor de judecată specializate pentru judecarea infracţiunilor de corupţie.
'În România, dacă legea a instituit completuri specializate, aşadar nu speciale, înseamnă că şi judecătorii sunt şi trebuie să fie specializaţi. Pentru aceasta, în tăcerea legii, dar în aplicarea ei, revenea Consiliului Superior al Magistraturii/Colegiului de conducere al Curţii supreme să elaboreze un set de reguli care să garanteze statutul specific al acestor judecători, reguli dintre care pot fi menţionate: examen de integritate, cunoştinţe specifice, formare profesională specializată, experienţă relevantă în domeniu, elaborarea unor lucrări de specialitate. Or, Consiliul Superior al Magistraturii nu a elaborat aceste criterii.
Curtea subliniază că nici lipsa cursurilor de formare profesională nu constituie un motiv şi nu justifică neînfiinţarea completurilor specializate
De asemenea, Curtea subliniază că nici lipsa cursurilor de formare profesională nu constituie un motiv şi nu justifică neînfiinţarea completurilor specializate. De altfel, o asemenea situaţie nu se întâlneşte în cauză, întrucât Institutul Naţional al Magistraturii, în cadrul programului de formare continuă aprobat de CSM, organizează cursuri de formare în domeniul anticorupţie (a se vedea programele de formare continuă din anii 2017-2019', susţine CCR.
Curtea Constituţională arată că la Instanţa supremă nu a existat o preocupare pentru înfiinţarea de completuri specializate, în timp ce alte instanţe din ţară au constituit asemenea completuri. 'Din răspunsul primit de la Consiliul Superior al Magistraturii, rezultă că tribunalele şi curţile de apel s-au preocupat în sensul aplicării art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000, solicitând CSM aprobarea înfiinţării de completuri specializate cu privire la judecarea cauzelor ce au ca obiect infracţiuni stabilite prin Legea nr.78/2000. În comparaţie şi în contrast cu situaţia antereferită, la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au existat astfel de preocupări, ceea ce a dus la judecarea, în primă instanţă, a tuturor cauzelor având ca obiect infracţiunile reglementate de Legea nr.78/2000 de oricare dintre completurile de judecată existente la nivelul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie', se arată în motivare.
CCR nu a dorit să analizeze situaţia altor instanţe din ţară
Pe de altă parte, CCR nu a dorit să analizeze situaţia altor instanţe din ţară care nu au asemenea completuri, susţinând că o practică greşită a unei instanţe inferioare nu poate fi un reper pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
'Curtea mai remarcă faptul că invocarea existenţei unei situaţii similare la anumite instanţe cu cea de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că nici acestea nu şi-ar fi înfiinţat completuri specializate potrivit art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000, pe motiv că şi acolo toţi judecătorii şi, implicit, toate completurile ar fi specializate, nu poate face obiectul analizei Curţii Constituţionale în cadrul prezentului conflict juridic de natură constituţională, însă este de subliniat că o practică greşită la nivelul unor instanţe inferioare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu se poate constitui într-un reper tocmai pentru aceasta din urmă şi cu atât mai mult nu poate fi convertit într-un argument valid ce ar putea fi opus Curţii Constituţionale. Din contră, ar constitui un argument suplimentar în sensul consolidării unei paradigme juridice neconstituţionale şi la nivelurile de jurisdicţie inferioare', afirmă Curtea Constituţională, informează Agerpres.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
