EXCLUSIV  CENTENAR 100. Mărăști, Mărășești, Oituz. Aliații, despre vitejia soldaților români după „Verdunul românesc”

Pentru a putea înțelege mai bine evenimentele care au dus la Marea Unirea, în urma Marelui Război, este necesar să ne transpunem în realitatea vremii.

Astăzi, ne vom apleca spre vitejia soldaților români care au căzut la Mărăști, Mărășești și Oituz. Faptele acestora nu au rămas fără ecou iar eroismul lor din timpul Marelui Război a fost semnalat și de mult mai puternicii aliați, Franța și Marea Britanie.

România, la un pas de dezastru

România intrase în Primul Război Mondial, de partea Antantei, la data de 27 august 1916. După o serie de înfrângeri în fața Puterilor Centrale, la sfârşitul anului 1916, Bucureştiul a fost ocupat, iar mai apoi o mare parte a teritoriului României a căzut sub ocupaţia trupelor germane. Regele Ferdinand I și Regina Maria, armata, Guvernul, Parlamentul și instituțiile statului, s-au retras în Moldova care rămăsese neocupată. 

Situația era una extrem de periculoasă. În cazul unei înfrângeri totale a Armatei Române, teritoriul românesc risca să fie anexat, existând pericolul de dizolvare a României ca stat.

Bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz au salvat existența României și reprezintă un eveniment fundamental în istoria contemporană a țării, fără de care Marea Unire nu ar mai fi fost posibilă.

Bătălia de la Mărășești, „pe aici nu se trece!”

În Bătălia de la Mărășești (6-16 august 1917) s-a născut pe câmpul de luptă deviza ”Pe aici nu se trece!” (nr. - preluată de la francezi după Bătălia de la Verdun). Și într-adevăr, nu s-a trecut. Prețul a fost jertfa a peste 27.000 de soldați români care și-au găsit odihna veșnică pe câmpurile de la Mărășești. Înfrângerea trupelor germane și austro-ungare a fost concretizată prin victoria în Bătălia de la Oituz.

Bătăliile au fost atât de teribile și atât de crâncene încât se ajunsese la luptă cu baioneta, la propriu. În cele ce urmează ne vom opri asupra reacției pe care aliații din Antanta au avut-o după biruința Armatei Române.

Astfel, în octombrie 1917, ziarului „Ardealul”, publica la Chișinău, sub egida marelui intelectual și politician Onisifor Ghibu, laudele pe care reprezentanții Antantei le-au adus soldaților români.

Henri Berthelot, despre vitejia soldaților români

Generalul francez Henri Berthelot, detașat în România în 1916, și unul dintre cei mai importanți oameni pentru soarta României în Primul Război Mondial, vorbind despre vitejia românilor, spunea:

„Germanii credeau cu hotărâre, că România va fi înfrântă cu desfăvârșire și va pierde și Moldova. Dar armata română, a dat minunatele dovezi de vitejie. Soldații români se luptă de minune. Sunt la înălțimea celor mai videji apărători; ei sunt cei mai buni ostași ai lumei”.

„Mărășeștii, Verdunul românesc”

Totodată, intelectualul francez Robert Flers care a petrecut mai multă vreme în Moldova, semnala o comparație măgulitoare: Mărășeștii sunt Verdunul românesc.

Pentru a înțelege conotația pe care o astfel de comparație o are, trebuie specificat că Bătălia de la Verdun din 1916 fusese una dintre cele mai devastatoare din timpul Marelui Război. Rezistența eroică a francezilor în fața asalturilor nemților a avut un impact psihologic imens atât pentru Armata Franceză cât și pentru întreaga țară. Numărul victimelor a fost uriaș. Peste 700.000 de morți, răniți sau dispăruți.

„Năvala armatelor lui Mackensen zdrobită de armata română, este una din cele mai mari isprăviri ale acestui război. Mărășeștii sunt Verdunul românesc. Niciodată România n-a fost mai mare ca acum, de când este așa de mică. Cele din urmă două luni (Iulie-August) au făcut-o învingătoare. Căci a fi zădărnicit planul lui Mackensen, răsturnând de avalma număroasele divizii nemțești, este de bună samă o biruință. Toți prizonierii nemți spuneau despre soldatul român, că se bate ca francezii. Aceasta este o strașnică laudă”, spunea marele intelectual francez.

Vitejia românilor nu a fost trecută cu vederea nici de către englezi. Astfel, H. H. Asquith, fost premier al Angliei, spunea că „asuprirea Românlor din Ardeal și Bucovina, trebuie să înceteze cu desăvârșire. Dar aceasta numai așa se poate, când ei vor fi cu totul slobozi de jugul austro-ungar, și împreunați cu frații lor din regatul României. Alcătuind toți Românii o țară întreagă și puternică, ei vor fi de cel mai mare folos în răsărit, pentru pacea lumii și fericirea popoarelor. Și noi de aceea am intrat în război, ca să dăm popoarelor mici și asuprite, libertatea și să împiedicăm pe Nemți de-a se mai pune în calea păcii, îngorozind lumea cu pornirile lor războincice dar blăstămate”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News