Bărbatul a povestit că, în timp ce el şi soţia sa au călătorit în Machu Picchu şi insulele Lacului Titicaca, nu a existat nicăieri un mediu adaptat pentru persoanele cu mobilitate redusă, în special în ceea ce priveşte mijloacele de transport, însă a fost ajutat la urcare şi la coborâre de conductori şi de şoferi, scrie Rador citând BNR.
Tânărul a subliniat că, în legătură cu activităţile Centrului "Amalipe" pentru integrarea educaţională a copiilor romi, a fost motivat în plus să vadă cum trăiesc comunităţile indigene din regiunea Anzilor: "Care este educaţia acolo, educaţia interculturală, educaţia bilingvă, ceea ce se realizează. Acesta a fost şi motivul principal pentru care am plecat în Peru".
"În multe dintre satele de munte, nu există şcoli"
Potrivit lui Kolev, cel mai important lucru care l-a impresionat a fost motivaţia ridicată a comunităţilor locale pentru copiii lor de a merge la şcoală: "În multe dintre satele de munte, nu există şcoli. Nu există nici drumuri către multe dintre ele şi nici autobuze, iar copiii parcurg în fiecare zi o oră pe jos, la ducere, pentru a ajunge la şcoală", a explicat bărbatul.
Procentul copiilor din învăţământul primar este de aproape 99%, iar în învăţământul gimnazial - de 86% - din cauza abandonului şcolar şi a căsătoriilor timpurii, dar există o tendinţă de îmbunătăţire:
"Acolo, statul nu poate investi o astfel de resursă în învăţământ, pe cât putem noi, şi datorită fondurilor de la UE. Statul de acolo acoperă salariile profesorilor şi încălzirea, iar restul - materiale, vopsirea clădirilor etc. - este asigurat de părinţi, care sunt extrem de săraci, dar foarte motivaţi", a explicat Deian Kolev.
Citește și:
Sclavia timp de aproape 5 secole a romilor, în România. Gelu Duminică: „Stră-stră-străbunicul meu a fost rob”
Gelu Duminică a postat un text emoționant care face referire la cele aproape 5 secole în care romii au fost ținuți sub sclavie, de către boieri, stat și biserică, pe teritoriul țării noastre.
Textul integral:
"Auzi, sa faci bine si sa-ti pregătești catrafusele. Să te duci unde vrei ca de astăzi numai ești in stăpânirea mea”. Cam asta îmi închipui să fi fost dialogul dintre boier si Arun, stră-stră-străbunicul meu, cel care a fost rob boieresc de când se știa. La auzul vestii a început să plângă, fiindu-i teama că, în lipsa boierului, o să moară și nu o să aibă cine să-l îngroape.
Nu știa ce e aia libertatea și nici nu s-a bucurat prea tare când a primit-o, la cei 35 de ani ai săi simțindu-se destul de bătrân. Se gândea că ai lui copii lui nu vor mai trăi cu frica coarnelor de fier, botniței sau a fumului ce îți mănâncă ochii în timp ce ești atârnat cu capul in jos, și asta l-a liniștit. Și-a luat nevasta și copiii și a plecat. Știa cum să muncească pământul și era convins că din munca ce o va face, poate trăi și el și ai lui.
Nu aveau nimic: nici casă, nici masă și nici pământ. Despăgubire din partea statului au primit boierii și mânăstirile, ei, victimele, fiind ignorați de lege. S-au așezat la marginea unui sat, la vreo 10 km de unde a trăit toată viața, acolo unde se aciuaseră toți ai lui. Țăranii români au numit cele două zone unde s-au așezat foștii robi „Tigănești” și „Negrilești”, și chiar și acum cele două sate poartă fix aceste nume. Știau că sunt țigani și că românii nu îi vor prin preajmă, și erau învățați să nu deranjeze. Nimeni nu înțelegea care e diferența dintre ei și restul oamenilor, pentru că ei purtau aceleași straie și vorbeau aceeași limbă ca romanii (erau romi vătrași, care au fost obligați să nu mai vorbească limba maternă din cauza fricii boierului să nu apară răscoale) însă au crezut că e mai înțelept ca fiecare să-și vadă de treaba lui și să nu se duca în sat. La început, și-au făcut un bordei cum aveau în șatră, pe urma a decis să-și construiască o casă de pământ, cu două camere, cum a văzut la oamenii din sat. " Citește mai departe>>
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
