O simplă encefalogramă poate detecta semne de conştienţă la persoanele aflate în stare neurovegetativă

Conştiinţa – nu în accepţiune filosofică ci în accepţiune clinică – a fost subiectul a numeroase dispute în cercurile ştiinţifice, mai ales în ultima perioadă, odată cu progresele tehnologice care au permis neurologilor să studieze mai amănunţit creierele celor aflaţi în stare neurovegetativă. A fost dezvoltat un nou aparat de encefalogramă (EEG), portabil, care a reuşit să detecteze semnale cerebrale la 3 subiecţi care, anterior, fuseseră declaraţi ca fiind în stare vegetativă, notează site-ul revistei Popular Science.

Autor: Andreea Bădoiu

Aceeaşi echipă care a şocat cercurile ştiinţifice (în 2005) prin folosirea RMN-ului pentru a arăta că o persoană se află în stare vegetativă de lungă durată a demonstrat acum că şi electroencefalogramele pot face acelaşi lucru. Accesul facil şi costurile reduse ale unui EEG – care foloseşte elecrozi plasaţi pe scalp, ce monitorizează activitatea electrică a creierului – îl fac o soluţie convenabilă pentru detectarea stării de conştienţă, acolo unde RMN-ul a eşuat.

Echipa de cercetători aflată în spatele noii descoperiri, a testat metoda pe 16 persoane aflate în stare neurovegetativă de durată. Subiecţilor li s-a cerut să se imagineze făcând diverse miscări cum ar fi mişcări ale degetelor sau strângerea pumnului. În cazul a trei dintre subiecţi regiunile creierului care controlează acele acţiuni s-au activat, demonstrând astfel nu numai că subiecţii aud ceea ce le spuneau cercetătorii, dar puteau întelege şi răspunde în consecinţă.

Este, totuşi, dificil de precizat dacă reacţiile cerebrale sunt executate în mod conştient sau inconştient, fără supunerea la alte cercetări. Tocmai de aceea, specialiştii plănuiesc să işi continuie analiza. Extrapolând noua decoperire, electroencefalogramele ar putea duce la descoperirea unor moduri de comunicare cu pacienţii aflaţi în stare neurovegerativă. Abilitatea de a comunica cu oamenii odată consideraţi fără conştienţă i-ar putea face pe aceştia să fie parte activă la propriul tratament De acolo, o interfaţă a unui computer cerebral ar putea chiar să ofere pacienţilor posibilităţi ceva mai extinse de comunicare, prin intermediul unui cursor acţionat de undele cerebrale.