Un râu va fi reprezentat legal în fața curții de judecată

O decizie a legii privind un râu din Noua Zeelandă ridică întrebări de logică. Autor: Ana-Maria Șinca Cu toate că este imposibil să își angajeze un avocat sau să îi plătească onorariul, al treilea cel mai mare râu din Noua Zeelandă beneficiază de reprezentare legală în curtea de judecată. Râul Whanganui va fi recunoscut ca o persoană atunci când vine vorba de lege, mai mult, ca o corporație. În august, s-a semnat un acord între băștinașii cunoscuți ca Whanganui iwi și guvernul național. Astfel, râul a primit statut legal și acum are doi protectori, guvernul și băștinașii, conform New Zealand Herald. Această personalizare legală a râului Whanganui este doar un pas în soluționare lungilor dispute dintre populațiile băștinașe și guvernul, însă un avocat de mediu spune că o asemenea măsură nu este deloc practică în sistemul american de legi. „Ceea ce îi frustrează pe ecologiști este faptul că răul asupra mediului este descris ca rău pentru cei care beneficiază de pe urma lui”, spune Andrew S. Levine, partener al firmei de avocatură, Stradley Ronon, Philadelphia. De exemplu, prejudicii aduse unui râu sunt definite ca pierderi pentru pescari sau pentru alte interese economice. Pagube aduse unei păduri sunt definite ca pierderi pentru vânători sau pentru furnizorii de lemn. „Cum poți pune un preț pe o priveliște din natură? Pe limpezimea apei? Pe diversitatea speciilor?”, întreabă Levine. Obiectivul de a oferi statut legal ecosistemelor se poate realiza doar prin adăugarea în vocabular a noi înțelesuri pentru „valoare”. Andrew S. Levine notează că în anul 1972, judecător al Curții Supreme a Statelor Unite, William O. Douglas, a susținut că arborii ar trebui reprezentați legal în fața legii. „Obiecte neînsuflețite sunt, uneori, implicate într-un litigiu”, scria Douglas. „O navă are o personalitate legală, este un bun folosit în scopuri maritime. La fel ar trebui respectate văile, luncile, râurile, lacurile, estuarele, plajele, culmile, pădurile, chiar și aerul care este tot mai îmbâcsit din cauza presiunii distructive a vieții moderne și noilor tehnologii. Râul, de exemplu, este un simbol al vieții, susține viața  și oferă hrană pentru multe specii – pești, insecte acvatice, vidre, căprioare, urși și, omul, care la rândul lui, depinde de existența unui râu fie pentru hrană, fie pentru frumusețea de care se poate bucura. Râul vorbește despre unitatea ecologică a vieții din care face parte. Aceia care au o relație favorabilă cu acest corp de apă, fie că sunt pescari, practicanți ai sporturilor pe ape curgătoare, zoologi, ar trebui să vorbească despre valorile reprezentate de această apă și despre distrugerile care o amenință. Vocea acestui „obiect fără viață” nu ar trebui stinsă.” , completa William O. Douglas. Prin urmare, „Cine vorbește pentru copaci?”, întreabă Levine. „În lume, dacă există 20 de persoane care pretind că susțin adevărata valoare a copacilor”, a mai adăugat Andrew S. Levin.