Pe hârtie, ideea taxelor vamale „reciproce”, care urmează să fie oficializate de Casa Albă miercuri, 2 aprilie, pare simplă: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Ceea ce, în viziunea lui Trump despre comerțul ca un joc cu sumă zero, ar echivala cu un principiu „echitabil pentru toată lumea” și în care „nicio țară nu se poate plânge ” Este într-adevăr o idee simplă și, la prima vedere, pare de bun simț. Reciprocitatea este un principiu simplu, comercializabil din punct de vedere politic și pare destul de logic. În realitate, marchează o ruptură absolut radicală cu modul în care s-au organizat până acum comerțul internațional și taxele vamale.
De fapt, conceptul de taxe vamale reciproce este în opoziție directă cu unul dintre pilonii Organizației Mondiale a Comerțului (OMC): principiul așa-numitului „națiune cea mai favorizată”, prezent deja în Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), semnat în 1947.
Acest principiu cardinal al nediscriminării obligă statele membre OMC să acorde fiecărei țări orice avantaj pe care l-ar acorda unui stat terț. Pe scurt, dacă Washingtonul aplică taxe vamale de 10% pe mașinile europene, ar trebui, în principiu, să aplice aceeași cotă și pentru mașinile australiene.
Acest principiu nu este cu siguranță absolut: poate să nu fie respectat în contextul acordurilor de liber schimb, care permit acordarea unor avantaje specifice unui partener, sau în contextul sancțiunilor legate de conflicte comerciale. Introducerea taxelor vamale reciproce, însă, nu constituie o excepție, ci mai degrabă o încălcare totală a acestui principiu al nediscriminării.
Această decizie echivalează cu o ieșire de facto din sistemul multilateral. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, într-un context de bariere vamale foarte mari, s-au desfășurat runde de negocieri pentru reducerea acestor taxe vamale și aplicarea lor în mod nediscriminatoriu, într-o logică generală a echilibrului. Trumpi contrazice toate acestea introducând această logică a reciprocității.
Conținutul precis al măsurilor pe care Donald Trump urmează să le anunțe pe 2 aprilie rămâne de văzut. Pe baza unei medii simple a taxelor vamale aplicate de principalii săi parteneri comerciali, ne-am putea imagina la început că mișcarea de reciprocitate americană nu va fi foarte impresionantă.
Într-adevăr, în timp ce India este un caz special, cu taxe vamale în medie de 17% la produsele importate pe teritoriul său în 2023, China are doar 8%, iar UE mai puțin de 5%, la fel ca Regatul Unit și Japonia.
Între UE și Statele Unite,nivelurile taxelor vamale între cele două blocuri sunt relativ similare Ponderate după volumul comerțului, taxele aplicate de Uniune asupra produselor americane se ridică la 4,2% pentru produsele agricole și 0,9% pentru produsele neagricole.
Donald Trump a propus, totuși, ideea aplicării acestor taxe vamale reciproce sector cu sector, citând în special exemplul taxelor vamale de 10% aplicate de Uniunea Europeană asupra mașinilor importate din Statele Unite, față de doar 2,5% pe partea americană.
Deocamdată, Casa Albă pare să dorească să se concentreze asupra partenerilor cu care Statele Unite au cele mai mari deficite comerciale de mărfuri și să abordeze barierele netarifare.
Adevărata problemă este însă aceea dacă noile tarife vor avea și caracter de bumerang, afectând și pe americani?
"Da, poate. Și poate nu. Dar vom face America din nou grozavă, și va merita orice preț îl plătim." Pe rețeaua sa Truth Social, Donald Trump și-a justificat astfel, la începutul lunii februarie, politica comercială agresivă față de principalii parteneri ai Statelor Unite (Mexic, China și Canada). Are dreptate în privința unui lucru: creșterile mari ale tarifelor lui vor fi probabil foarte costisitoare pentru Statele Unite.
Noul președinte a impus deja 20 de puncte procentuale de tarife suplimentare pentru mărfurile chinezești și 25 de puncte pentru importurile de oțel și aluminiu din întreaga lume. Produsele canadiene și mexicane (cu excepția oțelului și aluminiului) beneficiază de amânare până pe 2 aprilie. Aceste decizii vor crește inevitabil prețul mărfurilor importate în Statele Unite, de la blugi chinezești achiziționați de gospodării până la oțelul canadian necesar întreprinderilor.
Cu toate acestea, creșterea prețurilor ar putea fi atenuată dacă companiile de la fiecare nivel al lanțului de producție își reduc marjele și absorb costul taxelor vamale. Dar taxele de import sunt în mod inerent inflaționiste, deoarece urmăresc să încurajeze achiziționarea de produse autohtone care erau inițial mai scumpe decât cele importate.
Trump folosește aceste taxe atât ca mijloc de presiune politică (pentru a impune mai multe controale la frontieră în Mexic, de exemplu), ca mijloc de creștere a veniturilor fiscale ale statului – deși chiar și tarife de 80% la toate importurile nu ar compensa propunerea sa de eliminare a impozitului pe venit – cât și pentru a reindustrializa țara prin încurajarea relocării companiilor în Statele Unite.
Dar pentru a limita impactul asupra puterii de cumpărare americane, el se așteaptă și de la producătorii străini să-și scadă prețurile pentru a rămâne competitivi și a continua să exporte pe uriașa piață din SUA. Uitând că acest lucru ar anula avantajul pe care ar trebui să-l ofere tarifele pentru a proteja industria americană...
Obiectivele lui Trump sunt contradictorii și mai degrabă americanii vor suporta greul politicilor sale iar istoria recentă ne învață că americanii sunt mai degrabă cei care vor suporta costul politicii sale. Aproape 100% din tarifele impuse de Trump în 2018-2019 au fost transmise importatorilor și consumatorilor americani, deoarece producătorii străini nu și-au scăzut prețurile, așa cum sperase președintele.
Deși a promis că va crește puterea de cumpărare în țara sa, este posibil să se întâmple contrariul. Mai ales pentru cei mai săraci. Într-adevăr, întrucât taxele vamale sunt similare cu un impozit pe consum atunci când se reflectă pe deplin în prețuri, ele afectează mai mult – relativ – gospodăriile cele mai vulnerabile, în măsura în care acestea consumă o parte mai mare din venitul lor decât altele.
Există încă posibilitatea trecerii la producția internă, cu condiția ca bunurile autohtone să fie înlocuibile cu cele care au fost importate dar deoarece politica comercială a lui Trump este inflaționistă, banca centrală a SUA va crește probabil ratele dobânzilor pentru a combate creșterea prețurilor, atrăgând astfel investiții străine în dolari și contribuind astfel la aprecierea dolarului față de alte valute. Acest lucru va compensa cu siguranță potențiala creștere a prețurilor de import pentru consumatorii americani însă va face și exporturile companiilor americane mai puțin competitive pe piața globală.
Acest lucru este valabil mai ales că unele țări vizate de politica comercială a lui Trump au răspuns deja impunând taxe asupra exporturilor americane. Mai direct, exportatorii americani își văd și competitivitatea subminată de creșterea taxelor vamale dorită de președintele lor, ceea ce crește costul importurilor pe care le folosesc pentru a produce.
Ca o reamintire, tarifele impuse în timpul primului mandat al lui Trump au redus producția și ocuparea forței de muncă în Statele Unite cu 142.000 de echivalent cu normă întreagă, potrivit ”Tax Foundation”.
Noua salvă promisă în timpul campaniei (+10 puncte procentuale la toate importurile și +60 de puncte pentru produsele chinezești) ar avea ca efect reducerea salariilor în Statele Unite cu 0,9% pentru muncitorii necalificați, cu 1,6% pentru muncitorii calificați.
Vești proaste pentru economia americană.