Articolul care i-a revoltat pe #reziști a fost „America are nevoie de aliați cu economii reziliente la presiuni geopolitice. România este unul dintre ei”.
Practic s-a întâmplat ce am scris la întâlnirea Oanei Țoiu cu Marco Rubio, mai precis că salvatorismul USR a intrat în conflict cu realitatea.
Și atunci, ca și acum în cazul lui Radu Burnete, problema este că intră, de fapt, în conflict direct cu ideologia promovată ani la rând de USR: Fără hidrocentrale, opriți Roșia Montană etc. Doar că, mai devreme sau mai târziu, apare solicitarea reală a industriei: Criză, metale rare, resurse. Iar acestea nu se obțin pe TikTok sau Instagram. Salvatorismul USR intră inevitabil în conflict cu realitatea dură a economiei, nu doar la nivel de discurs, ci și în practică. Salvatorismul de tip ONG funcționează bine la nivel de discurs, imagine și finanțări. Industria, însă, funcționează pe bază de resurse reale. Iar când economia cere metale rare, ele nu pot fi livrate prin comunicate sau proteste, ci doar prin exploatare.
Ei îl acuză pe Radu Burnete că „promovează deschis o agendă pro minerit și o „reformă” a legislației care ar transforma statul într-un instrument de facilitare a intereselor companiilor extractive. Această poziționare contrazice frontal principiile pe care Nicușor Dan și-a construit credibilitatea publică și pentru care a primit încrederea a sute de mii de cetățeni”.
„În acest context, i-am trimis o scrisoare publică prin care i-am cerut un punct de vedere oficial, clar și neechivoc.
În primul rând, i-am solicitat să clarifice dacă domnul Burnete a făcut această vizită în SUA și declarațiile controversate în calitate de reprezentant al Cabinetului său sau ca purtător de mesaj al mediului de business. Cetățenii care l-au votat pe Nicușor Dan pentru a opri abuzurile urbanistice și distrugerea patrimoniului au dreptul să știe cine stabilește, de fapt, prioritățile de politică publică.
În al doilea rând, am remarcat, cu îngrijorare, că argumentele promovate de domnul Burnete coincid aproape integral cu retorica suveranistă a exploatării „cu orice preț”, promovată în ultimii ani de Călin Georgescu, George Simion și Diana Șoșoacă.
Este exact tipul de discurs care a produs teamă și opoziție masivă în societate, pentru că reduce posibilitatea de dezvoltare a comunităților rurale la o singură soluție, extracția rapidă de resurse, ignoră complet costurile sociale sau de mediu și desconsideră propriile planuri de dezvoltare ale antreprenorilor locali”, a transmis Declic.
„Domnul Președinte, înainte de a face pasul spre politică, a fost alături de noi, societatea civilă, în opoziție față de proiectul de la Roșia Montană. Împreună am susținut că legea nu poate fi modificată „cu dedicație” și că interesul public nu poate fi redefinit în funcție de presiunea investitorilor.
De aceea, am considerat legitim să-i cerem astăzi o poziție fermă, care să lămurească fără echivoc dacă aceste direcții reflectă sau nu viziunea sa politică actuală. Sunt deja puse în dezbatere publică mai multe proiecte de hotărâri de guvern și strategii naționale care înlesnesc mineritul „cu orice preț”. Abundă în termene reduse pentru emiterea autorizațiilor, introduc ajutoare de stat și facilități legislative pe care le aveau doar întreprinderile comuniste în perioada dictaturii. E mai important ca oricând să înțelegem unde se poziționează președintele Nicușor Dan și dacă se va implica pentru oprirea acestor abuzuri”, a transmis Declic.