În ultimul timp îşi dăduse seama că viaţa lui de bărbat căsătorit se îmbunătăţise: soţia nu-i mai cerea bani pentru mâncare, haine, bijuterii sau pantofi, cu toate că aparea mereu cu o rochie nouă, o bijuterie nouă sau sandale la modă. Copiii schimbaseră şcoala publica din cartier cu o şcoală privată. Ca să nu mai spunem, de noua maşină pe care soţia o achiziţionase, în ciuda faptului că de patru ani nu-i mai crescuse salariul şi de atunci am suspendat cota lunară pe care trebuia să i-o dau. Iar de provizii, ce să mai vorbim: niciodată nu a avut atâta abundenţă în casă ca în ultimele luni. Şi plata luminii, a apei, a telefonului plus internetul, telefoanele mobile, ratele la cardurile de credit, de cât timp nici nu mai auzise vorbind despre ele.
[citeste si]
A pus arma înapoi cu aceeasi grijă ca să nu-i trezesească şi a ieşit din cameră încetişor. S-a oprit în uşa salonului, aprins o ţigară, a reflectat un pic şi şi-a zis:
- Tipul plăteşte chiria, supermarketul, educaţia copiilor, facturile casei, maşina! Toate cheltuielile casei! Eu mă culc cu ea în fiecare zi...
Şi, ieşind din casă, casa lui, trase concluzia:
- La naiba! Totuşi, încornoratul este el!