O familie de tineri merge în vizită la nişte prieteni mai în vârstă. Se aşează la masă să mănânce.
Bătrânul îi zice soţiei:
− Luceafărul meu, adu felul întâi.
După ce termină, bătrânul zice:
− Frumoasa mea, adu felul doi.
După ce termină, bătrânul îi zice soţiei:
− Iubirea mea, adu desertul.
După masă, femeile merg la bucătărie iar bărbaţii rămân singuri. Tânărul îl întreabă pe bătrân:
− Cum de reuşeşti după atâţia ani să-i mai spui cuvinte aşa frumoase?
− Pentru că nu îmi mai amintesc cum o cheamă!
[citeste si]