Ai de ales între observator sau jucător.
Privitorii sunt cei care urmăresc ce fac jucătorii. Dau bani în schimb. Există și o a treia variantă? Să nu ”ciripești” ar fi. ”Nerve: Adevăr sau provocare?” e un film pentru adolescenți. Dincolo de ”îmi place”/”nu-mi place”, Nerve transmite un mesaj adolescenților de pe aceeași baricadă cu ei.
Simplu spus, mesajul e următorul: Ca utilzator de Internet, poți fi un simplu privitor, un jucător sau... un prizonier. Scăparea vine doar când conștientizezi pericolul și faptul că ești complice, ești tu parte dintr-un joc cu nume și prenume, nu cu numele de utilizator.
Filmul se desfășoară în jurul lui Venus Delmonico. În joc, Vee. Înainte să accepte provocarea, era o tânără timidă, care nu ieșea din limitele unei vieți confortabile, scrise de mama sa. Nu-și putea depăși nici limitele interiore, nu-ți putea exterioriza dorințele și sentimentele. Trăia în umbra prietenei ei populare și tupeiste, căreia nu-i spunea nimic niciodată. Prietena ei juca Nerve. Pusă într-o situație stânjenitoare chiar de către prietena sa, Venus a apăsat ”Da” și a acceptat provocarea. A devenit jucătoare. În spatele lui Vee era o tânără care nu se identifica cu jucătoarea.
Provocările au început cu ”sărută un străin”. 100 de dolari. Au continuat: ”ieși cu acel străin în oraș” și au ajuns până la o provocare mortală. Mai murise un tânăr în Seattle. Fiecare provocare îndeplinită ajungea să fie răsplătită cu zeci de mii de dolari.
Jocul e ca o boală. Fiecare jucător e un server. Nerve nu lasă amprentă în spațiul online. Nu în fața lui, nu în Internetul accesibil tuturor, cel 10%.
Utilizatorii înfocați ajung să fie complici la crimă. Scăparea e una singură.
[citeste si]