„Atunci când m-am dus să-mi iau viza pentru Spania, de la cei cu vizele, chiar am scris în prima mea carte care se numește „Viața…iubire și mister” (n. r. semnată Eugenia Petruse) era o mulțime de lume care stătea la rând, ca la medic. Ieșea unul, dădea pașaportul și banii și mi-am zis: „Uită-te ce afacere și-au încropit ăștia…o afacere în care nu trebuie să faci mare lucru. Nu trebuie să pleci dincolo ca să muncești și să te străduiești” . Am ajuns în Spania și am avut norocul să ajung în casa unei doamne care avea nevoie de cineva să o ajute. Prima dată când am ajuns singură într-o țară străină, impactul a fost fantastic în mod negativ. M-am simțit singură la început. Mi-au trebuit vreo doi ani să mă ridic, să mă împrietenesc cu bătrânica mea, să mă iubească, pentru că așa legătură puternică am avut încât atunci când a murit mi-a lăsat mie tot.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
