"Cu 100 de ani în urmă a fost înființată Uniunea Armenilor din România. Pentru armeni era o perioadă extrem de dificilă. Cei care scăpaseră cu viață din genogidul împotriva armenilor din Imperiul Otoman priveau cu speranță spre lumea neafectată de ideologii, era să spun xenofobe, dar armenii fuseseră uciși pe pământurile locuite de ei în ultimii 4000 de ani, așa că îmi este greu să calific ideologic ce s-a întâmplat atunci.
În România care trăia cu speranța că va deveni întreagă și recunoscută ca atare, comunitatea armeană își găsise un loc atât geografic cât și social de foartă multă vreme. Prima comunitate armeană pe pământ românesc s-a constituit în anul 980 la Cetatea Albă. Au urmat comunitățile din Botoșani (atestată de Biserica Armeană la 1350), cea din Iași (atestată de Biserica Armeană la 1392) urmate de extinderea comunității în toate cele trei principat.. Din anul 1401 armenii au avut un episcopat propriu la Suceava recunoscut atât de Catolicosul tuturor armenilor cât și de domnitorii Moldovei iar apoi de statul Român.. Aportul comunității la viața religioasă, economică, științifică, culturală și politică a principatelor, iar mai apoi a României a fost atât de mare încât o postare nu poate nici măcar să o schițeze.
Colaborare cu liberalii
Această comunitate nu putea asista nepăsătoare la tragedia poporului armean. Iar în poporul român avea un prieten și un aliat. Așa se face că pe 25 Ianuarie 1919 a hotărât să înființeze o structură a societății civile având ca prim și urgent scop salvarea unui număr cât mai mare de armeni supraviețuitori ai genocidului. Primul ei președinte, Grigore Trancu-Iași, cel care a construit prima legislație privind munca în România, trebuia să găsească rapid cea mai bună soluție. Soluția a găsit-o împreună cu guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu: Uniunea Armenilor din România urma să recunoască apartenența la etnia armeană a refugiaților, să emită documente provizorii de identitate recunoscute de statul român și să își asume buna purtare, invățarea limbii române și integrarea armenilor refugiați. Și așa s-a întâmplat. Mai mult, armenii au construit la Strunga un orfelinat pentru copii armeni rămași orfani dar salvați din genocid.
De atunci, Uniunea Armenilor din România a existat neîntrerupt, chiar dacă în perioada comunistă activitatea sa a fost suspendată și continuată în jurul Bisericii Armene. Activitatea sa este în mod primordial una culturală și educativă vizând păstrarea și dezvoltarea identității armene în toate componentele sale. Și așa îmi doresc să rămână mult timp de acum înainte, generație după generație, contribuind la diversitatea din interiorul națiunii române, Pentru că așa cum diversitatea ADN-ului biologic este o garanție a evoluției biologice, diversitatea ADN-ului cultural este o garanție a evoluției societății umane. La mulți ani U.A.R!", a scris Pambuccian.
VEZI ȘI:
Radu Herjeu, poveste incredibilă: Dumnezeu e tare mândru de ei!
Tăriceanu: Există o propunere făcută de Pambuccian. Costuri mari
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
